”Primul batalion francez din cadrul Grupului de Luptă al NATO dislocat în România a sosit la București”! Aceasta a fost știrea care a umplut de mândrie patriotică piepturile adepților necodiționați ai propagandei operative. Cei care nici măcar nu s-au mai obosit să constate că militarii francezi nu sunt suficienți, ca număr, nici măcar pentru a umple un oarecare cinematograf…
Ce este drept, spre deosebire de milioanele de români privitori la televizor, ofițerii de legătură care i-au întâmpinat pe aeroport au fost mai puțin convinși că, gata, de acum suntem pe deplin apărați de ruși. Cel puțin din punct de vedere al aspectului fizic al militarilor care păreau mai degrabă niște funcționari, decât niște ”mașini de ucis”… Unii dintre ei cu greu reușind să își ducă bagajele până la camioanele militare care îi așteptau…
”Mimoze” sau militari…?
Dar inițiații sistemului și-au zis că poate s-or revanșa în ceea ce privește pregătirea militară. Numai că, nici măcar nu s-a ajuns la primul antrenament comun de luptă și deja un militar francez s-a împușcat singur, cu arma din dotare, în picior! A urmat ”lălăiala” publică, la cel mai înalt nivel guvernamental și parlamentar cu privire la faptul că ”militarii francezi de la Cincu mor de foame și de frig”. Ministerul Apărării de la Paris fiind nevoit să își ceară scuze despre ”condițiile rustice” de cazare. După care militarii francezi din Grupul de Luptă s-au plâns că toaletele venite sunt ”murdare”! Și că în preajma poligonului sunt câini vagabonzi… Și că, mai mare rușinea, s-au speriat de rozătoarele din baza instalată pe câmp!
Numai că tragedia de la un cunoscut hotel din București a scos la iveală nu doar faptul că un alt militar francez ”dislocat” de NATO în România s-a sinucis cu o foarfecă înfiptă în gât. Dar și că, uite, nu toți militarii stau la Cincu. Ci unii la hoteluri de fițe, cu restaurante de marcă și pază la intrare, de unde ne apără de ruși…