Abu Ali, 49 de ani, originar din Alep, a fost medic in inchisorile regimului lui Bashar al-Assad. Este un martor foarte pretios, unic chiar, fiind pana in prezent singurul medic care a asistat la atrocitatile comise de regim si care a reusit sa fuga si sa le povesteasca.
Abu Ali a lucrat in Inchisoarea Centrala din Alep, iar din 2007 in inchisoarea Securitatii de Stat din Alep. Ca o precizare, Siria are 17 servicii secrete si toate au propriul penitenciar.
Moartea la „receptie”
Ceea ce le uneste pe toate este tortura la care sunt supusi prizonierii. Abu Ali era medic militar generalist si cand a fost repartizat in sistemul penitenciar nu s-a putut opune, nici sa traga sfori sa evite aceasta „numire”. Instructajul lui a fost scurt: nu intra in vorba cu detinutii, nu-i intreaba nici macar cum ii cheama, nu primeste niciun bilet de la ei, consulta si recomanda medicatia si atat. „De altfel”, a fost asigurat, „nu vei fi nicodata singur cu vreun detinut”. In penitenciarul central, de drept comun, a mai fost cum a fost, dar la „politici” a lucrat intr-un stres permanent. Primul lui „caz” a fost sa constate decesul unui detinut inca de la „receptie”! „Receptia” era numita prima bataie, in ziua arestarii. „Era cumplita, mai ales ca oamenii, desi toti mai auzeau cate o marturie spusa in soapta de la cei care scapasera din inchisoare, oamenii tot sperau ca este o legenda. Cauza decesului la „receptie” era, cel mai adesea, infarctul. Tortionarii nu intentionau sa-i omoare asa, din prima, fara sa semneze niste declaratii, prin care sa-si recunoasca vina pentru care fusesera arestati. Dar cei slabi de inima nu rezistau la aceasta prima bataie!”
Cinci masline la 20 de insi
Cu timpul, Abu Ali a invatat metodele de tortura dupa tipul de rani pe care le prezentau pacientii. A nu se intelege ca tortionarilor le pasa de detinuti, era doar vorba ca nu-si terminasera treaba cu ei. „Practic, eu nu tratam nimic”, spune Abu Ali. „Eu doar cercetam rana care ridica problemele cele mai mari, de regula rani infectate, cu risc de septicemie, nu arsuri de tigari sau contuzii, indiferent cat erau de urate. Recomandam medicamentele necesare. Ce faceau gardienii dupa ce detinutii ieseau din cabinet, nu stiu. Imi amintesc ca, odata, un detinut mi-a strecurat un bilet in buzunar. Au fost momente cumplite pentru mine. Sa ma fac ca nu mi-am dat seama? Era imposibil. Ofiterul care il insotea pe prizonier vazuse, dar nu zicea nimic. In cateva fractiuni de secunda trebuia sa ma decid. Rezolvarea a venit de la camera de luat vederi, de care uitasem in acele clipe, dar care era indreptata exact spre locul de examinare. Am scos biletul si m-am uitat la el fugitiv in timp ce-l mototoleam sa-l arunc la cos. Era un numar de telefon. Atat! Ofiterul s-a uitat urat la mine, a luat biletul din cos si m-a apostrofat:„Trebuia sa raportezi!”. Toate camerele de luat vederi erau conectate la un monitor din biroul comandantului.
Cred ca a fost un test. Au urmat cateva zile in care mi s-a verificat diagnosticul pus unor detinuti. Un circ! Nu eram verificat de catre alt medic, ci de ofiterul insotitor, care habar n-avea de medicina. Dar credea ca ma tine in tensiune”. Tortionarilor le placeau „jocurile” astea psihologice. Le practicau si cu detinutii, in afara de bataie. De exemplu, dadeau, la ora mesei, cinci masline sau cinci boabe de struguri la 20 de insi si-i lasau pe ei sa decida cine erau „beneficiarii”. Si erau nemultumiti ca detinutii nu se incaiera, ci decideau in favoarea unuia, cel mai slabit dintre ei.
„Gura de aer”
O alta metoda de tortura colectiva era „Gura de aer”. Erau bagati cate 30 de insi intr-o camera de 2X2 metri, inchisa etans, doar sus, pe un perete, se afla o spartura, „gura de aer. Erau nevoiti sa stea in picioare, lipiti unul de altul. Pe rand, din lipsa de oxigen, cate unul lesina. Ceilalti il ridicau la „gura de aer” si-l tineau pana isi revenea. Apoi pica altul. Cate o saptamana tinea „jocul” asta. „Am fost nevoit sa rezist la tot ce vedeam ca sa-mi pun la punct un plan de evadare. In primul rand sa-mi scot familia, fara sa dau de banuit. In sfarsit, am reusit sa-i scot pe ai mei cu o invitatie de la niste rude apropiate, aprobata de securitate. Eu mi-am vazut linistit de lucru, apoi, intr-o zi, am iesit de la serviciu la ora 13, ma astepta o masina si dus am fost. Am iesit prin Turcia. Exact dupa doua ore au inceput luptele la acel punct de granita, fiind cucerit de Armata Siriana Libera.”
Eliberarea politicilor, obiectiv al ASL
Armata Siriana Libera (ASL) are, ca obiectiv permanent, eliberarea prizonierilor din zonele ocupate de armata lui Bashar. Pentru ca toata lumea stie ce se intampla cu acestia. Recent, Brigada 13 a ASL, care actioneaza cu precadere in provincia nordica Idlib, a efectuat un atac fulger, coordonat de comandantul Abu Mahrous, la un punct de control al Securitatii, eliberand toti prizonierii. Se poate vedea pe www.national.ro starea prizonierilor cand au fost scosi din beciuri de catre membrii ASL.
