Cat se mosmondeste Tudorel Toader cu pregatirea noului pachet legislativ privind reformarea Justitiei, toata lumea se agita doar sa vada ce va fi cu gratierea. Pierzand astfel din vedere ca ministrul Justitiei poate produce o surpriza de zile mari, „resetand” din temelii intregi structuri juridice, asta daca isi va insusi, dupa cum se aude, unele dintre propunerile de-a dreptul revolutionare ale Consilului Superior al Magistraturii. Este vorba despre desfiintarea instantelor militare, practic a intregului Parchet Militar, cu tot cu sectia sa DNA, structuri considerate inclusiv de catre cei din CSM drept adevaratele „gauri negre” ale sistemului.
Astfel ca pe masa de lucru a sistemului se afla propunerea de desfiintare a acestor controversate instante militare, urmand ca Parchetele Militare sa se reorganizeze ca structuri in cadrul Parchetelor de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetelor de pe langa Curtile de Apel si Parchetelor de pe langa Tribunale. Iar daca explicatia la vedere pentru aceasta decapitare este cat se poate de simpla, referindu-se la faptul ca, pur si simplu, instantele militare nu au de lucru iar procurorii habar nu mai au de cand au facut ultimul rechizitoriu, initiatii sistemului pot trage si alte concluzii. Mai ales ca in ultima vreme a cistigat tot mai multi adepti „legenda” ca Parchetul Militar s-ar fi transformat intr-o adevarata „gaura neagra” unde au loc „implozii” de dosare trase pe linie moarta, in loc ca acestea sa „explodeze” in instante. Si ca inclusiv Sectia Militara a DNA nu mai este vazuta cu ochi buni de sora mai mare condusa de Laura Codruta Kovesi.
Cert este insa ca, fie ca la mijloc este o reorganizare pragmatica sau o noua „vendetta” in interiorul sistemului, instantele militare nu mai pot avea un viitor prea luminos. Cel putin atata timp cat un procuror sau judecator militar, desi castiga sume de-a dreptul exorbitante, au ajuns sa solutioneze doar cate 1,5 dosare pe luna. Asta in timp ce colegii „civili” au in medie cate 80-100 de dosare lunar…
Stau degeaba
O incercare similara de desfiintare a instantelor militare a mai avut loc in urma cu doi-trei ani, numai ca razboiul fratricid de gherila care se purta pe atunci in sanul Consiliului Superior al Magistraturii a facut ca demersul sa esueze din fasa. Totusi, inca de atunci, s-a ridicat putin batista de pe tambalul Parchetelor Militare.
Si astfel s-au putut afla cifre oficiale de-a dreptul halucinante privind volumul de munca al procurorilor si judecatorilor militari. Astfel, daca un magistrat de la Curtea de Apel Suceava avea in lucru un numar de 80 de dosare lunar, un coleg de la structura militara din Iasi se lauda, tot intr-o luna, cu instrumentarea a doar 1,9 dosare! Si asta reprezinta „varful” statisticii, intrucat procurorii si judecatorii militari de la Cluj au de rezolvat nici mai mult nici mai putin de doar 1,5 dosare pe luna!. Si chiar daca lucrurile stau oarecum diferit la Bucuresti, unde magistratii militari sunt probabil epuizati cu cate opt dosare de om, nu trebuie uitat ca pana si aici este un adevarat „paradis” fata de restul instantelor civile din tara, unde media minima este de 80 de dosare! Adica de 10 ori mai mult!
Si pentru ca sustinatorii din CSM ai desfiintarii acestor „gauri negre” bugetofage sa sa fie si mai transanti, ei se bazeaza si pe alte statistici incredibile, cum ar fi faptul ca sunt procurori militari care nu au facut nici macar un rechizitoriu! Pentru ca pe „jurisdictia” lor nu s-a intamplat niciun accident rutier sau de alta natura in care sa fie implicati si militari. Pentru ca, de atata amar de vreme, procurorii militari doar cam cu asta se mai ocupa, cu deschiderea unor dosare in cazul accidentelor…
La munca de jos
Acum, daca nu se pasa iarasi, pe ultima suta de metri a asumarii noului pachet legislativ niscai „butoane” subtearne, data fiind influenta inca majora a procurorilor si judecatorilor militari in sistem, „minunea” s-ar putea intampla. Si, conform cererii exprese a CSM-ului, in sase luni de la intrarea in vigoare a viitoarei legi instantele militare sa fie desfiintate si membrii acestora sa fie redistribuiti. O parte din ei la structurile specializate de pe langa Parchetele obisnuite din teritoriu iar cea mai mare parte direct la „munca de jos”, procurori si judecatori care sa mai preia din volumul de munca extraordinar de mare al colegilor din instantele civile. Desigur, este surprinzator ca un asemenea proiect a ajuns totusi chiar si pana in aceasta faza, tinand cont ca „pretiosii” magistrati militari au impanzit atat CSM-ul, cat si Ministerul Justitiei si alte structuri informative, in frunte cu „Doi s’ un sfert”, cu propriile rude sau oameni de incredere. Insa presiunea pe umerii lor este acum mai mare decat oricand, ceilalti magistrati nemaisuportand sa inghita aroganta ca ei sa munceasca de peste zece ori mai mult decat un „militar”, pe o leafa in schimb cu mult mai mica.
DNA nu-i inghite, DGIA se clatina
Dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, situatia nu este mai roza nici la Sectia Militara a DNA, procurorii militari de aici fiind „renegati”, de ceva vreme, de catre colegii de la adevarata DNA. Pentru ca, pur si simplu, se spune ca la Sectia Militara nu s-ar fi pus suficient umarul pentru sprijinirea „cruciadei”, in conditiile in care procurorii de aici lucreaza cu informatii mai mult decat sensibile, tinand cont de „fisa postului”. Si ca, avand jurisdictie deplina asupra ofiterilor si cadrelor din sistem, cei de la Sectia Militara ar fi putut fi o noua „gura de tun” care sa-i sprijine cu detonarea propriilor dosare pe cei care clameaza inca „noi suntem DNA”. De asemenea, in restul sistemului se susoteste tot mai intens si despre legaturile mult prea stranse dintre magistratii militari si Directia Generala de Informatii a Armatei, chiar si dupa mazilirea lui Gabriel Oprea, . De altfel, pronosticul pe care il dau initiatii sistemului este ca daca pica generalul Marian Hapau, mai ales dupa ce seful DGIA a intrat in vizorul americanilor pentru „escapada” din tinerete de la Moscova, atunci nu mai au nicio sansa sa reziste nici instantele militare. Asa ca deja se poarta un razboi surd pentru cine va prelua atat dosarele aflate pe rolul acestora, cat si cele in curs, ca sa nu mai vorbim de lucrarile clasate intre timp… Astfel ca miza preluarii controlului Justitiei Militare este una uriasa, chiar daca, prin intermediul generalului loial Marian Hapau, Gabriel Oprea mai poate accesa inca niscai butoane, dar cu forta de reactie tot mai slaba pe zi ce trece…
„de atata amar de vreme, procurorii militari doar cam cu asta se mai ocupa, cu deschiderea unor dosare in cazul accidentelor…”
Si cand se-ntampla cate un nedorit accident de circulatie soldat si cu victime, vai de mama lui, a conducatorului auto implicat…Justitia miltara este intransigenta si nemiloasa cu faptuitorul; ce misiune si modul in care a fost organizata si condusa de catre cei care au ordonat-o, ce ordin si cerinte de respectat pe traseul de deplasare in misiune, etc., etc.,?
Soferul, numai soferul este vinovat ! Cunosc un caz al unui tanar militar implicat intrun accident de circulatie, in misiune fiind, accident soldat cu doua victime, pasageri si colegi de misiune cu el…tanarul a fost condamnat la 4 ani puscarie cu executare, la plata unor sume exorbitante ca despagubiri si a fost trecut in rezerva…Nici acum, adult fiind, nu este incadrat social, este respins din cauza cazierului, isi cauta drumul.
Va ganditi ca s-a judecat cauza prin prisma vreunui regulament militar, a unor ordine si dispozitii militare ? Nu…doar pe baza legii circulatiei pe drumurile publice. Cunoasteti vreun caz judecat de instante civile cu o asemenea sentinta ?