Rămas cam singurul ”mascul alfa” al politicii românești, deja Klaus Iohannis visează cu ochii deschiși și la statutul de lider zonal. Exact ca și Traian Băsescu, pe când americanii îl amăgiseră cu o ”propunere fantomă” care nu a mai venit niciodată, cea de președinte al unui pact european… Iar acum șeful statului român deja freamătă la posibilitatea de a fi desemnat ”locomotiva” unui altfel de pact, ”Inițiativa celor Trei Mări”. Lucru dovedit și de faptul că anunțul acordării de către Statele Unite ale Americii a sumei record de un miliard de dolari pentru întărirea ”inițiativei” a fost deja prezentat de propaganda cotrocenistă drept ”un uriaș succes diplomatic al președintelui Klaus Iohannis”.
Acum, că țara noastră se va alege din miliardul doar promis deocamdată de către Administrația Trump cam cu ce procentaj primește și din fondurile nerambursabile europene este cu totul altă poveste. Cert fiind doar că, așa după cum avertizează analizele informative tot mai alarmante înaintate deja beneficiarilor legali, dar neluate în seamă de aceștia, România riscă să fie prinsă într-o capcană geo-globală fatală. Pentru că, în ultimele zile, în tot mai multe luări de poziții de la vârful marilor jucători politici ai lumii, România este luată ”la pachet” cu Ucraina. Mai mult decât atât, ”Ro-Ucraina” este deja percepută ca o primă linie a frontului militar împotriva Federației Ruse, așa cum o arată intervențiile din doar ultimele zile atât a reprezentanților Crimeii din Duma de Stat de la Moscova, dar și cea a ministrului Apărării de la Kiev, Andrei Zagorodniuk. Cel din urmă și recunoscând oficial de altfel că Ucraina deja i-a propus României să consolideze cooperarea navală militară pentru a combate mai eficient amenințările Federației Ruse din Marea Neagră. Propunere care se lasă de înțeles că ar beneficia de tot sprijinul SUA, inclusiv din punct de vedere financiar. Dar care însă vine din partea unei țări deja ”ciopârțită” și care a ieșit mai mult decât ”șifonată” din confruntările armate cu ”omuleții verzi”ai Moscovei , Armata Roșie nici măcar nemaifiind nevoie să intervină la vedere. Și atunci, de ce ar trebui girantul politicii externe să lase statul român vârât într-o astfel de alianță militară ”sinucigașă”, în loc să țină cu dinții strict de pulpana neutră a Uniunii Europene și a altor parteneriate strategice? Mai ales că Moscova oricum consideră încă România drept ”stat ostil”, după instalarea ”Scutului de la Deveselu” și mai ales avansul de 500 milioane dolari dat de generalul Ciucă pentru achiziția a noi rachete ”Patriot”…?
Operațiunea ”Fregata”!
Diplomația românească este atât de ”agresivă” încât nicio autoritate de la București nu a îndrăznit să comenteze batjocura premierului moldovean Ion Chicu și statul român s-a mulțumit doar să înghită umilința declarației publice despre ”omuleții verzi care pot să aterizeze și în Piața Victoriei din București, dacă au ei chef”. De asemenea, deși drepturile comunității românești din Ucraina or fi ele sublime, dar în realitate lipsesc aproape cu desăvârșire, liderii de la București nu îi deranjează nici măcar cu o întrebare pe omologii de la Kiev. În schimb, ne trezim angrenați fără ca măcar să știm într-o veritabilă alianță militară cu Ucraina! Și încă una împotriva Federației Ruse! Forțele marine militare ale celor două țări urmând să intensifice colaborarea și chiar să patruleze împreună pentru a împiedica astfel portavioanele rusești să transforme Marea Neagră într-un ”lac rusesc”, vorba lui Traian Băsescu. Cel care însă singur recunoștea că dacă vrea, marina militară rusă ”vizitează” Constanța în doar șase ore de când au ridicat ancora. Și asta pe când Crimeea nu era încă ”teritoriu rusesc”, portul militarizat Sevastopol fiind acum la doar o aruncătură de băț de Litoralul românesc. Iar în fața teribilei flote militare ruse, România ar trebui să patruleze cu cele două fregate pe care partenerii strategici nici măcar ca bărci de salvare pentru portavioanele lor nu le-ar folosi. Asta în timp ce licitația pentru construcția a noi fregate uite că este blocată și după condamnarea lui Dragnea. Semn că nu doar fostul ”el lider maximo” a jucat acolo…
Mâna lungă a GRU…
Uite însă că o parte a oamenilor președintelui se încăpățânează să-i ofere lui Klaus Iohannis și statutul de lider regional. Chiar dacă sunt conștienți că ”fudulia” costă! Însă nu este vorba aici doar de costurile militare tot mai împovărătoare alocate de la buget pentru o înzestrare care încă nici măcar nu a început… Ci de faptul că parteneri ai SUA mult mai pragmatici precum polonezii au declinat din start să ofere și cel mai mic sprijin Ucrainei. Conștientizând pe deplin- așa cum de altfel se trage un grav semnal de alarmă și în rapoartele informative pe care Cotroceniul însă refuză să le citească- că deja bună parte a Ucrainei a încăput sub ”mâna cea lungă”a GRU. Iar serviciile militare ruse au tot interesul pentru o ”externalizare”a ”conflictului intern” purtat momentan doar pe teritorul ucrainean. Astfel că în loc să zică ”bogdaproste” că este încă liniște în Transnistria, puterea de la București pare a se lăsa atrasă în ”conflictul ucrainean”. Așa că Iohannis, trezește-te, până ce nu te ia Putin cu adevărat în serios!
