Sunt nenumarate vocile autorizate din sistem care sustin ca declansarea cruciadei anticoruptie a coincis, intr-o buna masura, cu rugamintea adresata de catre partenerii strategici americani de a scapa noi singuri de marii corupti, inainte ca gigantii financiari de peste Ocean sa inceapa sa investeasca masiv in Romania.
Iar principalul sustinator al acestei operatiuni, cunoscuta in sistem drept „Curatenie pe portavion”, a fost, pentru o buna bucata de vreme, Traian Basescu. Numai ca, dupa instalarea la Palatul Cotroceni a „neamtului” Iohannis, cancelariile europene au exultat, mai ales ca americanii au si facut imediat un pas urias inapoi, retragandu-si chiar si principalii ofiteri de legatura cu autoritatile de la Bucuresti. Vazand insa ca noul sprijin logistic primit de la serviciile occidentale nu poate suplini golul lasat de americani, acestia din urma s-au intors in forta. Iar numirea, in sfarsit, a unui ambsador pe bune in tara noastra este interpretata ca un nou pas in fortarea romanilor de a termina, cel mai probabil anul viitor, asa-numita operatiune „Curatenie pe portavion”. La care, zilele acestea, s-a raliat pe deplin si Klaus Iohannis, spre surpinderea totala a sustinatorilor sai europeni.
Ultimele piedici
Iohannis a trecut „apa cea mare” si a reusit sa-i lase masca pana si pe cei mai apropiati colaboratori ai sai, dupa veritabilele juraminte de credinta facute americanilor. De fapt reprezentantilor unor colosi economici ca Exxon sau Chevron, in fata carora s-a angajat, in cadrul unei intalniri de lucru, ca va elimina si ultimele piedici pentru ca marii investitori americani sa vina in Romania. Totul prin „implementarea unui ghid de bune practici inspirat din legislatia americana privind combaterea coruptiei din economie”. Si chiar daca, la prima vedere, discursul sefului statului poate parea unul dictat strict de ratiuni diplomatice, exista totusi initiati ai sistemului care sustin ca, practic, Iohannis s-a hotarat sa joace cartea americana. Pentru ca este clar ca, in urma fiecarei lovituri data de catre procurori uriaselor retele transpartinice de trafic de influenta, piata romaneasca devine tot mai interesanta pentru marii jucatori la nivel global. Insa cum nu este loc in aceeasi teaca pentru „sabiile” reprezentate de capitalul american si cel european, este clar ca intaietatea economica trebuie sa-i revina uneia dintre parti. Si uite ca, daca in prima parte a mandatului lui Iohannis, multinationalele europene isi frecau mainile ca vor impune regulile si in tara noastra, lucrurile par sa se fi schimbat acum radical.
Multinationale bugetare
Astfel ca se anunta un scenariu sumbru, in special pentru multinationalele europene care au facut profituri uriase in ultimii ani din prestarea de servicii pentru statul roman. Adica pentru companiile care s-au multumit sa deruleze afaceri doar cu institutii ale administratiei centrale sau locale. Mai ales ca, dupa cum „National” dezvaluia in exclusivitate, anul 2016 este vazut de catre autoritatile romanesti drept anul recuperarii profiturilor ilegale ale unor companii extrem de influente pe continentul nostru. Si evenimentele din ultimele zile nu fac decat sa confirme, in buna parte, aceasta ipoteza tot mai vehiculata si care le da frisoane oamenilor de afaceri francezi, germani sau italieni.
Totul sau nimic
Asa ca tot mai multa lume se asteapta ca, incepand cu anul viitor, Romania sa inlocuiasca o buna parte a actualelor investitii in euro cu cele in dolari, odata cu sosirea marilor companii americane. Asta, desigur, si daca Klaus Iohannis se va tine de cuvant si va face „luna” in tara, prin eliminarea tuturor „oazelor” de coruptie existente in prezent. Mai ales ca miscarea sefului statului se anunta una riscanta. Pentru ca, daca nu va reusi sa fie suficient de dinamic cu sustinerea acestei operatiuni, s-ar putea sa-i dezamageasca pe noii aliati americani care, oricum, se stie ca se plictisesc destul de repede daca lucrurile nu le ies asa cum vor ei. Plus ca, in acelasi timp, multinationalele de sorginte europeana, care au o influenta majora la Bruxelles, ar putea face la randul lor pasul inapoi. Asa ca Iohannis joaca practic la „totul sau nimic”, cu implicatii majore pentru economia tarii noastre. Mai ales ca deja capitalul romanesc nu mai este luat de nimeni in calculele reconstructiei.