Cu un ministru de calibrul relational al lui Lazar Comanescu la sefia Ministerului de Externe, Klaus Iohannis se poate considera acoperit pe acest domeniu atat de sensibil. De asemenea, Cotroceniul a mai reusit zilele acestea o achizitie de marca, prin aducerea fostului ministru Bogdan Aurescu pe postul de consilier prezidential pe probleme de politica externa.
Iar cu toata aceasta desfasurare de forte diplomatice elitiste, aproape ca responsabilii Administratiei Prezidentiale ar putea baga mana in foc ca seful statului acorda, intr-adevar, o atentie cu totul aparte agendei externe. Din pacate insa, pana si surse din cadrul Cancelariei au ajuns nu doar sa recunoasca, dar si sa fie agasate de obsesia cuplului prezidential pentru aranjarea a tot mai multe vizite externe. Astfel ca preocuparile diplomatice ale lui Klaus Iohannis par a fi mai degraba pe persoana fizica. Si dupa performanta de a lungi o banala vizita prezidentiala la nu mai putin de cinci zile, iata ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, Iohanisii si-ar dori acum perfectarea unor turnee prezidentiale de lunga durata pe alte continente.
Dor de duca
Pe scurt, cam aceasta pare sa fie principala prioritate a mandatului presedintelui Klaus Iohannis. Cel care, dupa cum „National” dezvaluia in exclusivitate la acea data, i-a exasperat pana si pe strategii americani cu nesfarsitele bai de soare de la Miami. Unde, desi cuplul prezidential a stat in concediu o luna de zile, nu s-a putut perfecta aproape nicio intalnire de lucru pentru intarirea relatiilor bilaterale dintre Romania si SUA. De atunci insa, sotii Iohannis s-au tot perindat pe la tot felul de evenimente politice, de fiecare data rezultatele concrete ale vizitelor fiind furnizarea de material de barfa pentru analistii de moda care deja s-au specializat in controversatele tinute vestimentare afisate de catre prima doamna. Astfel ca, dupa aproape un an si jumatate de mandat, Klaus Iohannis aproape ca a bifat mai multe deplasari externe in familie decat luari de pozitii oficiale in calitate de presedinte al Romaniei.
Cu toate acestea, asa cum pofta vine mancand, se pare ca si presedintele a prins si mai mult gustul viagiaturii, avand de acum ganduri mari pentru cea de a doua jumatate a mandatului.
Dar in Iran bagam un minijup?
Si si-a pregatit deja terenul, anuntand tam-nisam la Timisoara, la o intalnire care nu avea nimic de-a face cu aceasta tema, ca a stat atat de mult in strainatate nu de placere, ci pentru ca s-ar fi simtit intr-un fel obligat sa reia unele dintre legaturile politice externe pierdute ale Romaniei. Ceea ce nu face decat sa anunte ca, „pas cu pas”, cuplul prezidential urmeaza sa se indeparteze tot mai mult de Romania. Si daca tot s-a ridicat embargoul impus Iranului, tara cu care s-au pierdut intre timp legaturile economice atat de profitabile de-a lungul altor vremuri, de ce sa nu bifeze atunci Presedintia si o vizita la Teheran? Desigur, va fi mai greu cu tinuta primei doamene, dar daca a mers cu minijupul in fata preotilor de la Mormantul Sfant sau a bietilor militari din Afganistan, orice e posibil.
Turnee prezidentiale
Lasand orice fel de gluma la o parte, infimul anturaj prezidential a receptat din plin doleanta presedintelui, asa ca putinii oameni apropiati de familia Iohannis au inceput deja sa faca vorbele pentru a se negocia plecarea nu doar in simple vizite externe, ci in turnee prezidentiale de mai lunga durata, pe alte continente. Iar principalul obiectiv al Administratiei Prezidentiale pare a fi un turneu asiatic, care sa cuprinda escale in Japonia, Coreea de Sud sau alte forte economice. Unde, ce-i drept, sunt si nenumarate si atractive obiective turistice de vizitat. Turneu care ar putea fi completat cu unul in America de Sud, ca doar Africa nu este chiar atat de atractiva. Sunt insa si initiati ai sistemului care sustin ca vacantele tot mai lungi si exotice cerute de catre Iohannis si pregatite deja de cei mai apropiati colaboratori ai sai au si un fin substrat politic. Pentru ca, de exemplu, seful statului ar prefera ca atunci cand se va revarsa „apocalipsa” politica asupra guvernului de tehnocrati, el sa fie cat mai departe de premierul Dacian Ciolos. Cel care ar urma astfel sa infrunte de unul singur tirul motiunilor marilor partide.