În lumea real estate-ului românesc, numele Knight Frank România a devenit sinonim cu eleganța, credibilitatea și profesionalismul importat din marile metropole financiare ale lumii. Dar ce se întâmplă atunci când, sub această vitrină impecabilă, apar detalii care nu seamănă deloc cu decorul unei francize globale, ci mai degrabă cu arhitectura întunecată a finanțelor offshore, a intereselor rusești și a unor conexiuni greu de explicat în zona intelligence-ului internațional?
Povestea începe cu un nume, Horațiu Cătălin Florescu, brokerul devenit chipul local al Knight Frank, dar se termină într-un univers care depășește cu mult cumpărarea unui apartament în nordul Bucureștiului.
Aici apar litigii cu iz de fraudă, scheme comerciale ce semnalizează suspiciuni de evaziuni fiscale complexe, companii din Cipru împărțind aceeași adresă cu firme din imperiul Lukoil, structuri rusești mascate în Cipru și, în mod cu totul neașteptat, o companie israeliană de intelligence operațional în care brokerul român apare fix acolo unde nimeni nu l-ar fi căutat vreodată.
Să începem cu primele semnale de suspiciune. Puțini clienți ai Knight Frank România știu că, în spatele rapoartelor lucioase, se află o serie de hotărâri judecătorești care ar fi aprins lumina roșie în orice piață matură.
În dosarul 41740/3/2017, finalizat prin Hotărârea nr. 959/2019 a Tribunalului București, compania administrată de Florescu cere onorarii de peste 4,7 milioane lei pentru servicii imobiliare prestate, sau cel puțin declarate ca fiind prestate.
Instanța verifică documentele. Le compară cu realitatea. Și concluzionează sec: servicii „ineficiente”, „insuficiente calitativ”, unele „neprestate”.
Judecătorul taie pretențiile la un sfert. Este acesta genul de verdict compatibil cu eticheta Knight Frank, firmă prezentă în 53 de țări? Cum ar fi reacționat Knight Frank London dacă numele său apărea într-o astfel de sentință în Westminster?
Povestea se repetă în dosarul 4771/62/2019, soluționat prin Hotărârea nr. 122/2021 a Tribunalului Brașov. Aici, instanța vorbește aproape fără ocol: „contracte cu aparență de legalitate, dar cu scop exclusiv de fraudare a legislației fiscale.”
Clienții, atrași în această schemă, solicită rambursări de TVA. ANAF le respinge.
Ei rămân cu pierderi, cu suspiciuni și cu un consultant imobiliar a cărui reputație începe să arate ca o fațadă crăpată.
Ce face Knight Frank International în fața acestor episoade? În mod surprinzător, nimic vizibil.
Cipru, locul unde se întâlnesc rușii și Knight Frank România
Dacă litigiile ridică întrebări, structura de proprietate ridică suspiciuni. În 2009, compania care avea să devină Knight Frank România, și anume Prime Property Advisers SRL, este transferată către trei companii din Cipru: Tennessee Investment Limited, Abeo Limited și Zamano Limited. Toate duc spre aceeași adresă: Strati Myrivili 5, Strovolos, 2046 Nicosia, Cipru.
De ce este important acest loc? Pentru că acolo găsim: companii din structurile Lukoil, folosite pentru externalizarea capitalurilor ruse, firme administrate de Nicolae Mergeani, avocat implicat în dosare de retrocedări frauduloase și spălare de bani și companiile cipriote care au deținut Prime Property Advisers.
În 2015, Prime Property Advisers SRL și-a schimbat denumirea în Knight Frank România SRL. Oficial, schimbarea a fost prezentată ca parte a unui proces de repoziționare strategică și aliniere la un brand internațional de prestigiu.
Structura de acționariat a Knight Frank România SRL a fost modificată, Horațiu Florescu devenind acționar majoritar, în urma unei majorări de capital care a inclus și o primă de emisiune de peste două milioane de lei. Din perspectivă juridică, mutarea nu a înlăturat însă complet utilizarea structurilor off-shore, o participație de 25% rămânând în continuare în mâinile Tennessee Investment Limited, companie cipriotă aflată la capătul unui lanț de control administrat de furnizori de servicii fiduciare.
Deși Registrul Comerțului din Cipru nu este atât de darnic cu datele despre beneficiarii reali ai companiilor înregistrate în micul paradis fiscal, alte platforme precum northdata.com arată că Tennessee Investment Limited este deținută integral de o altă companie cipriotă, Total Blue Investing Limited (HE 180323), la rândul său controlată de A.I. Ioannou Integrity Ltd (HE 189152), o rețea de contabili publici certificați, auditori autorizați și consultanți de afaceri.
A.I. Ioannou Integrity Ltd este deținută de Yiannakis Ioannou, director și asociat al companiei, un expert financiar care „consiliază”, împreună cu Apostolia Karafokas Ioannou, zeci de companii înregistrate în Cipru. Potrivit datelor furnizate de Institutul Contabililor Publici Autorizați din Cipru, subsidiarele A.I. Ioannou Integrity Ltd sunt Total Blue Investing Limited (HE 180323), Fasmarom Holdings Limited (HE 223935) și Avapos Secretarial Limited (HE 180231), cea din urmă fiind înregistrată și ca secretară a companiei asociate cu Horațiu Florescu, Tennessee Investment Limited.
În același timp, conform datelor din registrele cipriote, entitățile asociate grupului petrolier rus Lukoil, care au funcționat la adresa din Strati Myrivili 5, Strovolos, C.P. 2046, Nicosia au fost: Lukoil International Invest Limited (Nr. înreg. HE 347013), Lukoil Employee Limited (Nr. înreg. HE126827), Lukoil Deep-Water Drilling Limited (Nr. înreg. HE 125369), Lukoil Overseas Baltic Limited (Nr. înreg. HE 93683), Lukoil Overseas Aral Limited (Nr. înreg. HE 338183).
Ce căutau toate aceste vehicule financiare, politice, rusești, offshore, juridice, în aceeași căsuță poștală din Strovolos? Iar întrebarea inevitabilă este: Cum ajunge franciza Knight Frank din România să fie, chiar și pentru o perioadă, lipită de un ecosistem cu astfel de legături?
În investigațiile internaționale rar întâlnești o adresă care să intersecteze simultan: lideri politici controversați, capital rusesc, structuri offshore opace, și firme ce vor controla ulterior o franciză globală de consultanță imobiliară. Coincidență? Sau un mecanism bine calibrat?
Rusia nu pleacă nicăieri, nici din Cipru, nici din Knight Frank
În 2022, Knight Frank anunță cu solemnitate retragerea totală din Rusia. Lovitura de imagine este solidă. Titlurile internaționale aplaudă decizia. Dar registrele comerciale spun o poveste diferită. Knight Frank Russia & CIS nu dispare, ci se transforma in NF Group JSC. Aceleași birouri, aceiași oameni, aceiași clienți. Singurul lucru care dispare este numele. Cine controlează însă această companie „nouă”? O entitate cipriotă, Knight Frank Cyprus (Holdings) Ltd. Iar acționarii nu sunt britanici: Kirill Starodubtsev, Alexey Novikov, Stanislav Tikhonov, toți cetățeni ruși.
Într-un moment în care Occidentul urmărește traseele finanțelor rusești, Knight Frank Rusia continuă să funcționeze perfect, dar prin Cipru, cu acționari ruși.Același model de opacitate. Aceeași jurisdicție. Aceeași schemă cu beneficiari greu de identificat.
Iar România, prin Prime Property Advisers, a trecut printr-o arhitectură foarte similară. Este acesta un tipar? Și dacă da, ce rol a jucat bucata românească în întregul mecanism?
Elementul israelian, legătura care ridică cele mai mari semne de întrebare
Dacă până aici povestea vorbește despre bani, litigii și offshore-uri, următorul detaliu mută totul într-o zonă cu totul neașteptată: intelligence operațional.
Conform datelor oficiale prezentate în spațiul online, Horațiu Adrian Florescu este membru în board-ul Scopus Security Ltd, o companie israeliană specializată în: contraterorism, operațiuni tactice, securitate aeroportuară, evaluări de risc la nivel internațional, protecția infrastructurilor critice. Board-ul este format în majoritate din foști ofițeri ai IDF (Forțele de Apărare ale Israelului), oameni cu experiență în teatre operaționale, misiuni sensibile, strategii de intelligence aplicat. Și, brusc, în acest univers, discret, specializat, inaccesibil publicului larg, apare un broker imobiliar român. De ce?
Ce poate oferi un consultant în real estate unei companii de intelligence?
Cum ajunge o franciză imobiliară, chiar și indirect, la aceeași masă cu experți în securitate internațională?
În investigațiile globale, astfel de intersecții nu sunt întâmplătoare. Ele apar acolo unde: informația comercială devine valută strategică; rutele financiare trebuie acoperite prin operațiuni aparent banale; capitalul „sensibil” are nevoie de interpuși respectabili.
Este posibil ca astfel de rețele să folosească tranzacțiile imobiliare ca mască pentru fluxuri de bani greu de urmărit, inclusiv capitaluri rusești? Și este posibil ca un actor local să fie integrat, conștient sau nu, într-un mecanism transnațional mult mai vast?
Întrebarea pe care nimeni nu vrea să o pună
Avem litigii cu acuzații de fraudă. Avem companii offshore care se suprapun cu structuri ale Rusiei. Avem suspiciuni de evaziune fiscală prin scheme financiare transnationale. Avem o franciză internațională care își pierde trasabilitatea beneficiarilor. Avem continuitate operațională rusă mascată prin Cipru. Avem un broker imobiliar asociat cu un grup de intelligence israelian.
Așadar, întrebarea care trebuie rostită este una singură: Ce reprezintă, de fapt, Knight Frank România în acest puzzle?
Doar o companie care vinde clădiri? Sau o verigă într-un lanț mai amplu, în care tranzacțiile imobiliare, structurile offshore și operațiunile de intelligence sunt fragmente ale aceluiași mecanism?
Și, mai ales: Cine este beneficiarul final, cel care nu apare în acte, nu apare în interviuri, dar apare în umbrele acestei povești?
Până când vom afla răspunsul, o certitudine rămâne: în această poveste, imobiliarele sunt doar decorul. Ce se întâmplă în spatele lor ține deja de geopolitică, securitate și bani care nu vor să fie văzuți.
