Hellvig, facut de Ciocirlan si Epure!

Se incing spiritele in Serviciul Roman de Informatii, mai ales ca pozitia oricum subreda a directorului Eduard Hellvig este acum dinamitata si de incertitudinile care plutesc peste Ocean, odata cu rechemarea de urgenta, pentru un „instructaj” de ultima ora  de care poate depinde soarta intregului sistem de la noi, a sefului „centralei” americane in Romania, a celui pe Europa de Est si chiar pe intreaga Europa! Iar simtind „mirosul sangelui”, una dintre cele mai inversunate grupari prinse in razboiul fratricid aproape generalizat care se poarta pentru preluarea controlului principalului serviciu secret al tarii si-a schimbat strategia din mers, incercand sa se replieze si sa dea lovitura vietii.

Este vorba despre tabara formata din nasul Adrian Ciocarlan si finul Sorin Epure, cum sunt cunoscuti de initiatii sistemului,  cei doi „cumetri” aflandu-se oricum prinsi in menghina razboiului paralel pe care il poarta atat cu micul grup care „se jura pe rosu” ca este loial lui Eduard Hellvig, in frunte cu prim-adjunctul Razvan Ionescu, dar si cu „coldistii” ramasi in SRI, condusi de adjunctul George Viorel Voinescu. Insa „puterea” adjunctului Adrian Ciocirlan nu este data atat de propriile conexiuni politice, cat mai ales de pozitia cheie in serviciu a celui numit cu mandrie „finul”, colonelul Sorin Epure. Care, dupa ce a fost comandantul DIMB, luandu-si drept urmare „partea leului” din urmarirea informativa a tuturor „greucenilor” politici sau din mediul de afaceri care se invart mai mult prin Capitala este acum seful la „tehnic”.

Adica omul care, printre altele,  pune in executare si misiunile operative de monitorizare. Si, de altfel, recenta dusmanie pe viata si pe moarte dintre Eduard Hellvig si Adrian Ciocirlan este data tocmai de suspiciunea directorului SRI ca informatiile aflate de „tehnicienii” colonelului Epure ar fi cenzurate de acesta si de nasul Ciocirlan, la el ajungand doar ce vor acestia sa ajunga… Desigur, nici generalul Florian Coldea nu poate uita ca acelasi Ciocirlan, care, totusi, a condus controversata Directia Generala pentru Apararea Constitutiei in vremurile de aur ale statului paralel a sarit in cealalta luntre, avansand chiar cu aceasta ocazie, dupa ruperea „binomului”… Astfel ca situatia pe „frontul nevazut” al SRI este mai complicata decat oricand. Totusi, fabula de azi cu Ciocirlan si Epure are aceeasi morala, din orice parte ai privi si pe care protagonistii ar fi bine sa nu o uite… Si anume ca, totusi, faptele raman si chiar daca unii isi fac iluzii ca daca o tulesc „in civilie”, daca „lovitura de palat” nu le iese, scapa astfel de orice eventuale complicatii penale…

In razboi cu toata lumea

A conduce Diectia Generala pentru Apararea Constitutiei in vremea in care statul paralel aproape ca reusise sa puna cu botul pe labe clasa politica si opinia publica deopotriva nu este deloc putin lucru.

Caci doar, vorba ceea,  Constitutia ramane totusi „Biblia” oricarui stat democrat, astfel ca apararea ei iti da un „front de lucru” nemarginit, seful acestei Directii, considerata cea mai strategica din tot Serviciul Roman de Informatii putand interveni oricand si oriunde, chiar si peste „fisa postului” unor superiori. Si cu toate ca multi, in frunte cu chiar geneneralul Coldea se asteptau ca detinerea acestei functii sa-i fie fatala generalului Adrian Ciocirlan odata cu dinamitarea „binomului” si „decaparea” unei bune parti din vechea garda a SRI-ului, iata ca actualul adjunct al directorului Eduard Hellvig nu doar ca si-a scapat pielea, dar a si fost avansat ! Si cu toate ca multi ar putea crede ca initiativa i-a apartinut lui Eduard Hellvig, lucrurile stau exact pe dos, directorul SRI nereusind sa stopeze aceasta propulsare. La fel ca si in cazul lui Razvan Ionescu de altfel, prim adjunctul care desi se jura „cu lacrimi de crocodil” ca a acceptat functia doar pentru ca i-ar fi cel mai loial om  din sistem lui Hellvig, nu are totusi cum sa uite mana de sprijin intinsa la momentul oportun de catre seful SPP, generalul Lucian Pahontu.

Si daca fostul sef de cabinet al lui Hellvig, Romeo Cristian Bizadea se impaca la randul sau destul de greu cu faptul ca a pierdut aceasta functie in fata lui Razvan Ionescu, fiind mereu dornic de vendetta, nici macar adjunctii Voinescu si Ciocirlan nu sunt multumiti de faptul ca nu ei au fost alesii care sa-l inlocuiasca pe Coldea la butoanele operative ale SRI-ului. Dar daca Voinescu cel putin a ramas „cu Coldea in suflet”, existand informatii ca, fara sa-i pese de nemultumirea lu Hellvig, i-ar cam raporta fostului „bosulica” cam tot ce misca in serviciu, cu totul altfel stau lucrurile cu ambitiosul Ciocirlan. Care, in timp ce incearca sa-i elimine pe ultimii „coldisti” reuniti in jurul lui Voinescu din serviciu lucreaza intens si la „izolarea” informativa a taberei Hellvig, beneficiind astfel din plin de relatiiile mai mult decat apropiate cu colonelul Sorin Epure…

Seful de la Tehnic…

Cel care, din postura de sef al Directiei de Informatii a Municipiului Bucuresti a avut la randul sau un rol cheie in hegemonia Serviciului Roman de Informatii asupra nu doar a marii majoritati a institutiilor statului roman, dar chiar asupra unei bune parti din societatea romaneasca. Sute si sute de ofiteri acoperiti ai SRI-ului fiind implantati, in urma protocoalelor secrete in institutii unde chiar nu aveau ce cauta !

Pana li se va lua insa urma tuturor, scandalul prevederilor subterane ale acestor protocoale fiind oricum de-abia la inceput, colonelul Sorin Epure s-a tras mai aproape de „nasul” Ciocirlan, fiind acum „seful de la tehnic”. Adica avand „painea si cutitul” intregului serviciu, mai ales ca atunci cand ai proprii oameni loiali, acestia, in timp ce „monteaza” si apoi „extrag” toata tehnica de monitorizare pun„deoparte” cam tot ce e mai interesant. Si cum relatia dintre Ciocirlan si Epure este mai mult decat cunoscuta, de au ajuns sa le dea baietii dedicatii cu „Unde-i nasul si cu finul/ Se schimba la dusmani destinul!” sau „Unde-i finul si cu nasul/ Da-napoi intreg orasul”, normal ca Eduard Hellvig priveste cu jind la informarile „pe persoana fiizica” despre care se spune ca Ciocirlan oricum le primeste „de la finul” cu mult inaintea lui. Si din care isi poate pastra „partea leului”, ca niciodata nu se stie la ce foloseste o „barfa” bine documentata. Totusi, cu toate ca ambitiile lui Ciocirlan au cam fost spulberate dupa dezvaluirile noastre, partenerii americani nemizand acum nici macar din plictiseala pe acesta, sprijinul colonelului Epure este vital pentru „focul incrucisat” ordonat de adjunct impotriva gruparilor Hellvig si Voinescu – Coldea…

Fapta ramane !

Insa prinsi in acest razboi al orgoliilor si al influentei, multi dintre cei implicati au incercat totusi sa-si asigure si spatele, unii jurand credinta vesnica actualului director sau fostului prim-adjunct, altii racordandu-se la proiecte politice si chiar pozand ca fac pasul inapoi al pensionarii, cum este cazul colonelului Epure. Numai ca strategia ca daca lucrurile se imput si ai iesit la pensie gata, ai si scapat automat de orice cercetare ulterioara nu se va dovedi decat o himera juridica… Pentru ca „fapta ramane” oricum, dupa cum se va vedea nu chiar peste atat de mult timp. Ceea ce si explica groaza cu care asteapta unii sefi din SRI intoarcerea   „trio”-ului american de la Washington…