Mobilizare fara precedent in randurile procurorilor anticoruptie, care monitorizeaza cu maxima atentie miscarile bulversante care au loc in domeniul energiei. Unde ministrul Constantin Nita nu doar ca i-a suflat de sub nas tehnocratului Razvan Nicolescu toate societatile energetice de stat, dar a fost tranformat peste noapte si in „mai-marele privatizarilor” tarii.
Acum, dincolo de pocinogul cu spaga de 1,4 milioane de euro socilitata de consilierul sau Ioan Mihaila, bineinteles ca actualul ministru al Economiei nu poate fi suspectat decat de bune intentii. Sau, cel mult, de gadilarea orgoliului sau politic in fata „lupilor tineri” de la guvernare. Numai ca, in paralel cu strangerea acestor veritabile „oua de aur” care urmeaza sa fie privatizate pana la sfarsitul anului sub „closca” Nita, DNA a receptionat cu maxim interes si buclucasa idee care i-a venit lui Liviu Dragnea in China. Unde vicepremierul s-ar fi hazardat sa dea asigurari privind infiintarea unui asa numit „fond de garantare guvernamentala”.
Toate companiile sa vina la mine!
Aceasta a fost dorinta expresa a ministrului Constantin Nita, care, in ciuda opozitiei inversunate a expertilor si tehnocratilor din guvern, i-a si fost indeplinita. Tocmai cand tanarul sef al Departamentului Energiei, Razvan Nicolescu, declansa cu naivitate o ampla operatiune de inlocuire a „batranilor sforari” aflati la conducerea companiilor energetice inca de pe vremea lui Adriean Videanu si pastrati pe functii de Constantin Nita,acesta din urma a obtinut trecerea tuturor acestor societati la Ministerul Economiei, in directa sa subordine. Mai mult, ministrul considerat cel mai apropiat colaborator politic din guvern al lui Ilie Sarbu se va ocupa nu doar de managerierea acestora, dar si de privatizarea lor. Pentru ca, bonus, Nita a obtinut si tutela unei institutii infiintate special pentru el, Departamentul pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (DPAPS). Operatiunea „blitzkrieg” a survenit imediat dupa ce Nicolescu a refuzat implicarea statului in niste proiecte atat de dragi lui Nita, dar considerate hazardate de seful Departamentului Energiei, cum ar fi constructia hidrocentralei de acumulare pompaj Tarnita – Lapustesti sau cea a cablului de interconectare submarina de 400 Kv dintre Romania si Turcia.
Misiune sinucigasa
De asemenea, ministrul Economiei va prelua totodata si toate fondurile financiare destinate privatizarii de la toate celelalte ministere si institutii ale statului! Mai mult, acelasi om va garanta si cele mai dificile privatizari din istoria Romaniei, printre care cele ale CFR Marfa, OLTCHIM, CEO Oltenia si, partial, a Portului Constanta. Iar cum pana acum incercarile de privatizare a acestora s-au soldat cu nenumarate victime politice si cu arestari spectaculaose, ceea ce surprinde este tocmai strangerea tuturor acestor „castane fierbinti” intr-o singura mana. Dar, mai stii, poate ca si aceasta este strategia celor aflati in spatele „butoanelor” din energie, care, cu siguranta, nu ar fi riscat personal suferirea unor noi esecuri. Mai ales ca acestea i-ar duce direct in bratele DNA. Acum, ramane de vazut daca ministrul Nita se va dovedi un adevarat salvator al economiei romanesti sau are de indeplinit, chiar fara sa aiba habar de aceasta, o adevarata misiune sinucigasa…
Dragnea garanteaza profitul!
Aparent fara nicio legatura cu punerea in „panerul” lui Nita a companiilor energetice, procurorii anticoruptie au urmarit cu atentie si rezultatele vizitei lui Liviu Dragnea in China, tara de unde, nu mai este un secret, vin investitorii cei mai interesati de privatizarea societatilor proaspat „nitizate”. Iar cei de la DNA au aceeasi dilema ca si multi analisti economici, siderati de larghetea cu care vicepremierul ar fi asigurat ca intentioneaza crearea unui „fond de garantare”, din bani publici, bineinteles, din care sa-i despagubeasca pe investitorii din energie, daca lucrurile nu merg bine. Intentia este laudabila pentru castigarea increderii acestora, numai ca unii se mira de ce s-a hazardat Dragnea sa garanteze nu doar investitiile facute, dar si „profitul scontat” de investitori! Ceea ce, la o adica, ar putea reprezenta cel mai mare „tun” dat vreodata, daca ar fi sa se gaseasca vreun „acar Paun” printre directorii care printr-un pretins „management defectuos” ar putea micsora „profitul aproximat”. Iar in astfel de conditii statul roman ar trebui sa acopere „gaura”…