Mobilizare fara precedent in randurile procurorilor anticoruptie, care monitorizeaza cu maxima atentie miscarile bulversante care au loc in domeniul energiei. Unde ministrul Constantin Nita nu doar ca i-a suflat de sub nas tehnocratului Razvan Nicolescu toate societatile energetice de stat, dar a fost tranformat peste noapte si in „mai-marele privatizarilor” tarii.
Acum, dincolo de pocinogul cu spaga de 1,4 milioane de euro socilitata de consilierul sau Ioan Mihaila, bineinteles ca actualul ministru al Economiei nu poate fi suspectat decat de bune intentii. Sau, cel mult, de gadilarea orgoliului sau politic in fata „lupilor tineri” de la guvernare. Numai ca, in paralel cu strangerea acestor veritabile „oua de aur” care urmeaza sa fie privatizate pana la sfarsitul anului sub „closca” Nita, DNA a receptionat cu maxim interes si buclucasa idee care i-a venit lui Liviu Dragnea in China. Unde vicepremierul s-ar fi hazardat sa dea asigurari privind infiintarea unui asa numit „fond de garantare guvernamentala”.
Toate companiile sa vina la mine!
Aceasta a fost dorinta expresa a ministrului Constantin Nita, care, in ciuda opozitiei inversunate a expertilor si tehnocratilor din guvern, i-a si fost indeplinita. Tocmai cand tanarul sef al Departamentului Energiei, Razvan Nicolescu, declansa cu naivitate o ampla operatiune de inlocuire a „batranilor sforari” aflati la conducerea companiilor energetice inca de pe vremea lui Adriean Videanu si pastrati pe functii de Constantin Nita,acesta din urma a obtinut trecerea tuturor acestor societati la Ministerul Economiei, in directa sa subordine. Mai mult, ministrul considerat cel mai apropiat colaborator politic din guvern al lui Ilie Sarbu se va ocupa nu doar de managerierea acestora, dar si de privatizarea lor. Pentru ca, bonus, Nita a obtinut si tutela unei institutii infiintate special pentru el, Departamentul pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (DPAPS). Operatiunea „blitzkrieg” a survenit imediat dupa ce Nicolescu a refuzat implicarea statului in niste proiecte atat de dragi lui Nita, dar considerate hazardate de seful Departamentului Energiei, cum ar fi constructia hidrocentralei de acumulare pompaj Tarnita – Lapustesti sau cea a cablului de interconectare submarina de 400 Kv dintre Romania si Turcia.
Misiune sinucigasa
De asemenea, ministrul Economiei va prelua totodata si toate fondurile financiare destinate privatizarii de la toate celelalte ministere si institutii ale statului! Mai mult, acelasi om va garanta si cele mai dificile privatizari din istoria Romaniei, printre care cele ale CFR Marfa, OLTCHIM, CEO Oltenia si, partial, a Portului Constanta. Iar cum pana acum incercarile de privatizare a acestora s-au soldat cu nenumarate victime politice si cu arestari spectaculaose, ceea ce surprinde este tocmai strangerea tuturor acestor „castane fierbinti” intr-o singura mana. Dar, mai stii, poate ca si aceasta este strategia celor aflati in spatele „butoanelor” din energie, care, cu siguranta, nu ar fi riscat personal suferirea unor noi esecuri. Mai ales ca acestea i-ar duce direct in bratele DNA. Acum, ramane de vazut daca ministrul Nita se va dovedi un adevarat salvator al economiei romanesti sau are de indeplinit, chiar fara sa aiba habar de aceasta, o adevarata misiune sinucigasa…
Dragnea garanteaza profitul!
Aparent fara nicio legatura cu punerea in „panerul” lui Nita a companiilor energetice, procurorii anticoruptie au urmarit cu atentie si rezultatele vizitei lui Liviu Dragnea in China, tara de unde, nu mai este un secret, vin investitorii cei mai interesati de privatizarea societatilor proaspat „nitizate”. Iar cei de la DNA au aceeasi dilema ca si multi analisti economici, siderati de larghetea cu care vicepremierul ar fi asigurat ca intentioneaza crearea unui „fond de garantare”, din bani publici, bineinteles, din care sa-i despagubeasca pe investitorii din energie, daca lucrurile nu merg bine. Intentia este laudabila pentru castigarea increderii acestora, numai ca unii se mira de ce s-a hazardat Dragnea sa garanteze nu doar investitiile facute, dar si „profitul scontat” de investitori! Ceea ce, la o adica, ar putea reprezenta cel mai mare „tun” dat vreodata, daca ar fi sa se gaseasca vreun „acar Paun” printre directorii care printr-un pretins „management defectuos” ar putea micsora „profitul aproximat”. Iar in astfel de conditii statul roman ar trebui sa acopere „gaura”…
Sub privirea „neputincioasa” a Ministrului Transporturilor
dl. DAN SOVA ,subalternii isi fac de cap ?
“Cum a sifonat directorul CFR Calatori subventiile de la stat.
De cum protectorul sau puscariasul Relu Fenechiu l-a instalat ditamai jupanul la CFR Calatori, Valentin Dorobantu s-a si apucat de treaba.
Dar nu cea pentru care este platit din bani publici, bineinteles.
Dorobantu a trecut imediat la aplicarea unui plan minutios de falimentare fortata a companiei de stat aflata in subordine, a carei activitate a fost pur si simplu sabotata sistematic, dupa cum s-au plans in mod repetat chiar angajatii de la CFR Calatori, totul in beneficiul concurentilor din domeniul privat.
Dupa mine, potopul!
Aceasta pare sa fie singura strategie manageriala dupa care se calauzeste Valentin Dorobantu in conducerea CFR Calatori.
Astfel, in doar cateva luni, noul „manager privat”, dupa cum scrie acum pe cartea de munca a fostului director, a desfiintat nu mai putin de 200 de trenuri .
Acum, s-ar putea crede ca poate lucrurile nu mergeau bine si atunci seful a fost nevoit sa ia masuri drastice…
Numai ca aceleasi rute, care au fost apoi cedate operatorilor privati, produc bani frumosi pentru acestia.
Totul a fost posibil prin punerea celor mai rentabile curse la ore total nepotrivite si umflarea preturilor biletelor, astfel ca, in scurt timp, calatorii au disparut cu totul din trenurile companiei de stat.
In schimb, la organizarea licitatiilor intervalului orar, firmele de casa ale „caracatitei Fenechiu” au primit cele mai bune ore.”
Carcotasii spun ca aceasta „caracatita” are azi alt nume…Nu este greu de ghicit.
Inginerii “marca” managerului privat Valentin Dorobantu si a directoarei de achizitii “in totalitate legale” Carmen Maria Popescu?
“Managerul privat al CFR Călători, Valentin Dorobanţu, a încredinţat ilegal unei firme controlate de afaceristul Gruia Stoica un contract de reparaţii automotoare a cărui valoare poate ajunge la 20.000.000 de euro.
Imediat după ce Gruia Stoica a fost reţinut pentru încercarea de trucare a unei licitaţii de transport feroviar de marfă, managerul privat al CFR Călători, Valentin Dorobanţu, a încheiat un acord-cadru pentru reparaţii de automotoare cu o firmă controlată de afaceristul gălăţean, dar care până acum nu a mai efectuat asemenea servicii feroviare. Încredinţarea acestui contract a fost pregătită cu mult timp înainte de semnare de către Valentin Dorobanţu, botezat de ceferişti “Smart”, pentru şmecheriile pe care le regizează în zona transportului feroviar de călători.
Practic, managerul de la CFR Călători a făcut demersuri serioase încă din vara anului trecut pentru a ajuta firmele lui Gruia Stoica să prospere pe spatele companiei de stat”
Merceologul (ospatar) CONSTANTIN NITA si cu AUTO Dragnea Liviu (caracuda de TR) sunt doi PUSCARIABILI, TUPEISTI ce poseda fiecare cate 1,5 neuroni. Asemenea impostori, submediocritati si golani ca ei au distrus toata economia, agricultura, turismul, etc Ro. Acestia datorita lipsei de bun simt si de buna educatie nu pot discene raul de binele TARII decat intr-o mica masura pe-al lor personal.
In Ro, POLITICA de stat este conceputa de SCELERATI, PARANOICI, IMPOSTORI, DEMAGOGI, DESFRANATI, TRADATORI, PALAVRAGII, INFANTILI etc precum acesti doi mafioti. Drept urmare SUVERANITATEA statului a dost pierduta in numai 24 de ani, iar componentele SISTEMULUI SOCIAL romanesc au ajuns dupa 24 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 la stadiul disolutiei totale, pentru ca acestea sunt organizate si functioneaza FARA a se tine cont de principiile MORALITATI, INTEGRITATII, COMPETENTEI PROFESIONALE, a respectarii demnitatii umane toate gunoaiele si zoile umane au titluri, stele, decoratii, pensii nesimtite, salarii nesimtite si averi de TALHARI.
Ro este administrata atat in plan teritorial, local cat si central de catre rechini, cleptomani, golani si retardati, LEGILE sunt elaborate de puscariabili, penali, ticalosi, prostituati si ciocioline, JUSTITIA ii administrata de NEPUTIINCIOSI, TALHARI, HOTI si MAFIOTI, Biserica ii condusa de oameni de afaceri imorali, in aceste conditii cand lipseste orice STRATEGIE NATIONALA cum si cine sa mai asigure bunul mers al societatii?!?…..
Într-o conferinţă ţinută la Bucureşti în 1997, Mitropolitul Clujului Bartolomeu Anania definea corupţia ca proces de pervertire interioară, citind în cheie dublă, socială şi teologică: „[…] care este corespondentul spiritual al corupţiei? În ordinea materială, ea se numeşte luare sau dare de mită, atenţii, cadouri, bani, bijuterii etc. Dincoace, însă, care ar fi schimbul sau oferta, cererea? Care ar fi mobilul, intenţionalitatea, adică acele elemente ce alcătuiesc o infracţiune? În Biserică, deci în conştiinţa legii noastre morale, ea se numeşte păcat.” Altceva decât o simplă strategie în planul material – dai ceva pentru a primi altceva –, corupţia exprimă atrofierea spiritului. Inevitabil, corupţia din societate nu ocoleşte comunitatea de credinţă. Într-o declaraţie de presă, Mitropolitul spunea fără ocoliş: „Fenomenul corupţiei generalizate se prefigurează îngrijorător ca unul din flagelurile cele mai puternice care afectează în ansamblu societatea noastră şi de care nu a scăpat neatinsă nici Biserica. Faptul acesta ne obligă să reflectăm serios asupra cauzelor lui, dar şi să ne îndreptăm privirea şi în propria noastră ogradă.” Nu este de ajuns să o deplângem, atâta vreme cât nu recunoaştem manifestarea corupţiei de lângă noi. Pe alocuri, corupţia „sfântă” o întrece în perversitate pe cea lumească. Cum se poate lupta eficient, dincolo de vorbe, cu forţa de seducţie a corupţiei? Păstorul de suflete răspunde: „Înainte de a fi un viciu, corupţia e o mentalitate. Or, o mentalitate nu poate fi schimbată numai prin justiţie sau exclusiv prin administraţie, ci printr’un sistem educaţional de durată, care nu poate fi realizat fără apelul la religie şi cultură. Nu putem visa cinstit la o societate curată şi echitabilă fără a purcede la propria noastră însănătoşire morală, începând de acum.” La distanţă de peste două decenii, vedem care este preţul plătit pentru alimentarea mocirlei, pentru amânarea adevăratului început. În fine, o scurtă observaţie personală. Nu doar fapta sau vorba pot constitui dovezi ale corupţiei. Inclusiv tăcerea, când se impune să demaşti ticăloşia, este un act de corupţie. Pentru că încurajează tacit pe corupţi. Dacă mai şi primeşti de la aceştia bani, indiferent cât de nobil ar fi proiectul tău, se cheamă că eşti cumpărat. Practici corupţia activă. La urma urmelor, a ţine piept insinuărilor şi capcanelor corupţiei, inclusiv a le depăşi, dacă le-ai cedat, reprezintă proba ultimă a libertăţii. Adică măsura maturităţii duhovniceşti la care ne invită insistent Evanghelia lui Hristos.