Au curs laudele in spatele usilor inchise de Daniel Horodniceanu la sedinta de bilant a DIICOT, lucru cat se poate de normal, de altfel, la astfel de festivitati. Ce-i drept, doar Klaus Iohannis si-a mai platit niscai polite politice, in incercarea incrancenata de a demonstra ca nu pierde niciun prilej public in a deveni un adevarat „animal politic”, fie el si „elefant”, dar in rest s-a cam „pupat piata independentei”.
Astfel ca invitatii si-au dat ochii peste cap de incantare atunci cand procurorul sef al DIICOT a anuntat ca structura pe care o conduce a solutionat in 2016 nu mai putin de 13.168 de dosare, reprezentand o crestere cu 12,53% fata de anul precedent. Numai ca, loviti de „tsunami”-ul de date oficiale prezentate la bilant, prea putini dintre cei prezenti au mai „bunghit” si faptul ca numarul dosarelor nesolutionate tot anul trecut este aproape egal, reprezentand 12.489 de dosare ramase „in pom”, adica o crestere cu 20,98% fata de 2015. 
Asa ca, daca anuntau de la inceput ca nu au rezolvat decat jumatate din dosarele aflate in lucru, poate ca sefii DIICOT nu mai smulgeau chiar atatea ropote de aplauze. Insa marea problema este ca aceasta structura de elita a fost pur si simplu sufocata anul trecut cu dosare improprii unei unitati de lupta impotriva crimei organizate si terorismului, precum miile de sesizari anapoda pe „evaziune fiscala” ale inspectorilor de la Antifrauda. Numai ca Horodniceanu nu vrea sub nicio forma sa-si lase procurorii sa se ocupe de ce stiu ei mai bine, militand in continuare pentru incarcarea acestora cu un numar urias de spete fara o miza deosebita.
Rapusi de evaziune
Insa chiar daca de acest aspect nimeni n-a pomenit la bilantul festiv, nu inseamna ca printre subalternii lui Horodniceanu nu exista o reala ingrijorare cu privire la faptul ca trebuie sa „curete” dupa „murdaria” lasata in urma de catre inspectorii Antifrauda. Cei care, transferati in aceasta structura dupa ce au fost preoti, padurari sau soferi s-au lasat luati de valul „cruciadei” impotriva „marii evaziuni” fiscale si au facut pe banda rulanta plangeri penale cu prejudicii umflate, de nenumarate ori, „din burta”. Asa ca ofiterii de politie judiciara si procurorii DIICOT au trebuit, tot anul trecut, sa-si piarda timpul si nervii cu aceste dosare din care nu a iesit mare lucru, din moment ce „prejudiciile” erau estimate la ochi, fara niste expertize contabile concrete. Si uite cum s-a ajuns sa mai fie solutionate doar jumatate din totalul dosarelor …