Byron Adams, de la Institutul Cabot pentru mediu al Universității din Bristol, împreună cu echipa sa de cercetători au realizat un studiu în care arată modul în care precipitațiile modifică peisajele montane.
Potrivit cercetătorului american, echipa sa a folosit o tehnică specială care le-a permis să analizeze modul în care mișcarea apei a modelat cele mai înalte vârfuri și cele mai adânci văi de pe planeta noastră.
Ploaia poate modela munții
Astfel, prin această descoperire oamenii de știință pot să calculeze ratele de eroziune din cauza precipitațiilor, oferind astfel o istorie mai precisă a interacțiunii dintre hidrologia și geologia unei anumite regiuni.
„Poate părea logic că mai multă ploaie poate modela munții, făcând râurile să sape mai repede în piatră.
Dar oamenii de știință cred, de asemenea, că ploaia poate eroda un peisaj suficient de repede pentru a muta rocile de pe Pământ și pentru a înălța munții”, a spus autorul principal al studiului, Byron Adams, de la Institutul Cabot pentru mediu al Universității din Bristol.
„Teoriile au fost dezbătute de zeci de ani, deoarece măsurătorile necesare pentru a le demonstra sunt foarte de complicate. Descoperirea aceasta atât de interesantă pentru că susține cu tărie ideea că procesele atmosferice și solide ale pământului sunt strâns conectate”, a adăugat el.
Munții Himalaya cel mai bun loc pentru studii privind rata eroziunii.
Cercetătorii americani au ales pentru studiile efectuate munții Himalaya, mai precis în Bhutan și Nepal, considerând că aceștia prezintă cea mai bună zonă în care pot prognoza posibilului impact al schimbărilor climatice asupra peisajelor montane.
Cum intervin precipitațiile în modelarea munților
Dr. Adams, alături de colaboratorii de la Universitatea de Stat din Arizona și Universitatea de Stat din Louisiana, au folosit așa-numitele „ceasuri cosmice” din granulele de nisip pentru a măsura viteza cu care râurile erodează rocile de sub ele.
„Când o particulă din spațiul cosmic ajunge pe Pământ, este posibil să lovească firele de nisip de pe versanții dealului, pe măsură ce sunt transportați spre râuri.
Când se întâmplă acest lucru, unii atomi din fiecare bob de nisip se pot transforma într-un element rar. Numărând câți atomi ai acestui element sunt prezenți într-o pungă de nisip, putem calcula cât timp a fost nisipul acolo și, prin urmare, cât de repede se erodează peisajul”, a explicat Adams.
„După ce c avem rate de eroziune din toate zonele montane, le putem compara cu variațiile de curgere a râului și cu precipitațiile.
Am testat o mare varietate de modele pentru a reproduce modelul ratei de eroziune din Bhutan și Nepal. În cele din urmă, un singur model a fost capabil să prezică cu exactitate ratele de eroziune măsurate”, a mai spus Adams.
„Acest model ne permite pentru prima dată să cuantificăm modul în care precipitațiile afectează ratele de eroziune pe teren accidentat”, a adăugat el.