Klaus Iohannis si-a pus omul de incredere in fruntea Serviciului Roman de Informatii si cam asta a fost singura mutare a sefului statului pe tabla de sah a serviciilor. Pentru ca, dupa ce s-a ars cu consilierul prezidential George Scutaru este clar ca Iohannis i-a luat frica si a ramas timorat in fata statului paralel, ala a carui existenta o neaga cu o incapatanare demna de o cauza mai buna. Asa ca, fara a mai indrazni nici macar sa forteze sa-l propulseze pe ”somnoriciul” Dan Mihalache in fruntea Serviciului de Informatii Externe, cu toate ca putinii ”iohannisti” care mai bantuie prin Palatul Cotroceni sperau totusi ca Iohannis va incerca sa spele ”rusinea de la Belgrad”. Insa cel putin atata timp cat prima doamna poate fi oricand saltata de pe strada, juridic vorbind, la cum a fost ”rezolvat” dosarul sau in Justitie, seful statului a preferat sa nu se mai apuce de curatirea sistemului mult promisa, cu toate ca serviciile au ajuns sa-i vare ”gunoiul” statului paralel chiar sub presul de la Cotroceni.
Asa ca misiunea lui ”ala micu” de la SRI parea oricum din start una imposibila, Eduard Hellvig neavand nici anvergura, dar nici sprijinul prezidential pentru a-si impune propria foaie de parcurs asupra activitatii principalului serviciu secret al tarii. Astfel ca, de fapt, la pasivitatea afisata de omul care l-a girat fata de orice propunere de destructurare a cuiburilor de rezistenta pastorite de fostii sefi ai serviciului, George Maior si Florian Coldea este deja o adevarata minune ca Hellvig se mai afla la conducerea Serviciului Roman de Informatii, fie si asa formal cum este… Asa ca, prins in ”menghina” dintre oamenii lui Maior si cei ai lui Coldea, mai avand de infruntat si ambitiile tot mai greu de satisfacut ale noii grupari Ciocirlan – Vatra, directorul SRI mai trebuie si sa priveasca tot mai des in spate si la proprii adjuncti tinuti drept unii de incredere… Desi atat Cristian Bizadea, cat mai ales Razvan Ionescu si-ar da pana si cuvantul de sereisti, aidoma pionierilor de pe timpuri, cu privire la loialitatea lor totala. Ce-i drept, tabara maiorista pierde teren pe zi ce trece, dar asta nu pentru ca Hellvig ar fi pus-o la punct, ci doar pentru ca generalul Coldea a stiut atat de bine unde sa stranga surubul pentru a scapa de ”concurenta” considerata neloiala a oamenilor fostului sau sef, devenit intre timp dusman de moarte. 
Si daca generalul Ciocirlan este barem stiut ca jucand nu la doua, ci la toate capetele posibile, cu totul altfel stau lucrurile cu Florian Coldea, care are si astazi o celula de criza perfect functionala la varful SRI. Coordonata de generalul Voinescu si formata din generali cu functii cheie, care nu doar ca nu l-au tradat si din cate se pare nici n-o vor face, dar care actioneaza ”umar la umar” la indicatiile unui Florian Coldea care se agata cu disperare sa ramana in joc, pentru ca disolutia totala a statului paralel sa nu-l prinda cu totul pe picior gresit…
Nu uita si nu iarta !
Timp de peste un deceniu, SRI-ul a fost unica ”jucarie” a generalului Florian Coldea. Ce-i drept, o buna bucata de vreme si-a mai bagat si George Maior nasul prin treburile sale, dar astrele pareau sa se fi aliniat totusi pentru ”eternul” prim –adjunct odata cu ”decaparea” amenintatorului Victor Ponta si plecarea in exilul diplomatic de peste Ocean a sefului direct. Iar instalarea unui politician cat se poate de deschis precum Eduard Hellvig chiar nu l-a ingrijorat din start pe Coldea! 
Mai ales ca, asa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, acesta a avut grija inca de la inceput sa-i arate ”pisica” noului sef, prin lasarea ”neglijenta” pe birou a unui dosar cu niscai complicatii financiare, ”asezonat” cu un altul cu ramificatii familiale spaniole… Insa tocmai cand lui Coldea ii era lumea mai draga, desi speriat, Hellvig nu a facut gestul suprem de ”obedienta” la care se astepta acesta si nu i-a intins mana salvatoare pentru a nu fi ejectat din serviciu ca ultimul ofiter…. Iar de atunci, dupa cum bine o stiu si apropiatii celor doi din SRI, Coldea nu uita si nu iarta !
Garda moare, dar nu se preda…
Asa cum nu l-au tradat pana acum pe Florian Coldea este greu de crezut ca sefii SRI ramasi pe pozitii care au facut parte din ”vechea garda” nu vor ”dezerta” nici de acum inainte. Mai ales ca tabara Hellvig nici nu-i preseaza in acest sens, ”inghitind” cu o lejeritate de-a dreptul sinucigasa balivernele cu pensionarile de onoare care se tot anunta, dar nu mai vin… Si atata timp cat mai are oameni fideli in sistem precum generalii George Viorel Voinescu sau Dan Valentin Capsuna, ca sa dam doar doua exemple, Coldea ramane inca o amenintare, mai ales atunci cand este bine conectat la ”celula de criza” pe care continua sa o aiba la nivelul SRI. Si pe care Hellvig nu indrazneste inca sa o „scurtcircuiteze”… In schimb, ce-i drept, se strange totusi surubul si la oamenii grupati in spatele adjunctului ”coldist” Voinescu, dar presiunea vine mai degraba din partea gruparii Ciocirlan.
Ciocirlan, lasat la Vatra !
Mai ales ca adjunctul Adrian Ciocirlan, care nu a renuntat inca la butoanele operative ale SRI-ului, cu toate ca intre timp a ramas fara sprijinul american cu care se amagea pana nu de mult si-ar fi intarit echipa cu o achizitie cu greutate, cea a ”atotstiutorului” Vatra, poate ofiterul cel mai bine informat la aceasta ora din intregul serviciu. Insa cum suplinirea generalului Dumbrava va fi totusi greu de compensat, lasarea la mana lui Vatra a lui Ciocirlan complica si mai mult situatia la zi pe tabla de sah a SRI-ului. Una in care gruparile se tot repozitioneaza, fara sa-si dea seama ca astfel nu fac decat sa intareasca si mai mult convingerea adevaratilor decidenti ca singura solutie ramasa pentru resetarea din temelii a serviciului este tocmai declansarea unei operatiunii de tip ”tabula rasa”, prin anihilarea tuturor acestor adjuncti – pioni mutati deja de prea multe maini, chiar sub privirile neputincioase ale lui Eduard Hellvig…
