Iată că în timp ce încă nu pricepe ce au căutat procurorii prin birourile Ministerului Apărării Naționale fără să îi spună și lui cineva dinainte, generalul Nicolae Ionel Ciucă nu se lasă păgubaș și continuă să facă noi și noi angajamente externe în numele Guvernului României. Ce-i drept, de această dată nu mai este vorba de avansuri de câte jumătate de miliard de dolari pe niște rachete deja ”fâsâite” față de cele hipersonice care au intrat deja în dotarea Armatei Ruse. Sau de camioanele militare care chipurile se vor face în România, fără ca măcar compania producătoare să aibă habar de această ”împăunare” publică a ministrului Ciucă!
Cel care pare a se afla de la preluarea mandatului Apărării într-o permanentă campanie de imagine, mai ales pe plan extern. Una pe persoană fizică, deși angajamentele sunt luate în numele României și pe bani mulți, foarte mulți, din bugetul deja secătuit de împrumuturile lui Teodorovici și Cîțu la pachet. Iar ultima ”faptă de vitejie” a generalului lui Iohannis a avut loc pe ”frontul” întrevederii cu subsecretarul de stat al ONU pentru operații de menținere a păcii, Jean Pierre Lacroix. Cel căruia i s-ar fi promis că România va suplimenta efectivele destinate acestor misiuni tot mai riscante, mai ales precum cea din Mali. Sau în alte zone fierbinți, acolo unde militarii români deja îi înlocuiesc pe ”camarazii” din alte țări occidentale, care își iau tălpășița în ciuda angajamentelor internaționale. Căci doar nu-i așa, ”carnea de tun” românească este mult mai ”ieftină” decât cea a ”partenerilor” occidentali. Și asta chiar și după mărirea soldei pentru cei trimiși în astfel de misiuni unde tehnica de luptă promisă încă nu a ajuns, deși plățile pentru produse au fost efectuate cu deja tradiționalul servilism românesc atunci când vine vorba de satisfacerea pretențiilor financiare oricum exagerate ale marilor jucători de pe piața mondială a înarmărilor… Drept urmare nu va mai trece mult și mai mult ca sigur în CSAT se va și propune mărirea ”rației” de militari români ce urmează să fie trimiși pe fronturile lumii, în zonele lăsate ”vacante” de francezi, olandezi sau alți parteneri ”de nădejde”…