Numirea lui Ionel Sorinel Vasilca in fruntea Seviciului de Transmisiuni Speciale are o insemnatate uriasa, reprezentand o cotitura istorica asumata de catre Klaus Iohannis si consilierii care il sfatuiesc pe presedintele Romaniei. Pentru ca Vasilca este un „ofiter pur sange”, un profesionist preocupat doar de problemele tehnice ale serviciului, care a urmat toate treptele ierarhice din STS, fara nicio afinitate politica.
Iar acesta este cel mai important semnal dat sistemului, faptul ca nu va fi doar „curatat” definitiv de „fratiile” si „cumetriile” atotputernice pana acum din interior, dar si ca in locul unor Coldea, Opris, Oahontu sau Hapau vor fi numiti doar profesionisti. Desigur, desi pentru multi poate parea ca aceasta schimbare totala a liniilor vine prea tarziu, initiatii sistemului stiu bine ca misiunea sefului statului in acest sens nu a fost deloc una usoara, tinand cont de „paienjenisul” transpartinic existent in structuri de atata vreme. Si daca Iohannis nu a cedat tentatiei de a nominaliza propriile marionete politice in locul celor care fug ca sobolanii acum din sistem nu face decat sa intareasca scenariul conform caruia, cat de curand, alti militari profesionisti si fara alte conexiuni vor fi instalati in fruntea SPP, DGIA sau a celorlalte structuri ale caror conduceri actuale sunt pe „lista neagra” de la Cotroceni…
SRI, experiment reusit
Fara discutie, a schimba o intreaga generatie de „securisti”, mai ales ca legaturile dintre acestia, desi reprezentand structuri diferite, se cimentasera de peste un deceniu, timp in care s-au incumetrit intree ei, au facut combinatii sau si-au inoculat reciproc senzatia ca sunt „nemuritori” pe functii, nu este deloc un lucru usor. Asa ca, pas cu pas, operatiunea a fost minutioz pregatita, strategii din umbra ai acestei ingrate misiuni experimentand daca „reteta” isteriei pensiilor speciale chiar functioneaza in „creuzetul” SRI. Cel mai important serviciu secret si, totodata, considerat „firma mama” a „fratiilor” din alte structuri. Insa aducerea ca prim adjunct a unui tanar profesionist a fost doar preambului recentei „ejectari” din sistem a unei intregi generatii de generali. Iar cum misiunea „autocuratirii” a fost indeplinita cu brio de Eduard Hellvig si putinii sai oameni de incredere, deja s-a dat liber la aplicarea aceluiasi scenariu si pentru alte servicii secrete. Care, in sfarsit, vor fi „eliberate” din „ghearele” fratiilor si redate profesionistilor!