Creatorii ”partidului anti-sistem” Uniunea Salvați România au avut mare grijă ca să respecte de la bun început chiar prima regulă a sistemului! Și anume aceea ca pe funcțiile de conducere să fie promovați tocmai oameni șantajabili! Iar ”găsirea” la țanc a dosarului de la CNSAS a atât de vocalei lidere a USR-ului bucureștean, Roxana Wring este doar prima ”conservă” deschisă parcă special pentru a umple Uniunea cu mirosul pestilențial al colaboraționismului cu serviciile, încă de pe vremea Securității ceaușiste.
De asemenea, la doar câteva zile după decaparea Roxanei Wring i s-a arătat ”pisica” și rivalului de moarte al președintelui Klaus Iohannis pe dreapta politică românească… Însă în cazul lui Dan Barna aceasta nu a fost chiar ”moartă” cu totul! Pentru că ”ancheta jurnalistică”, adică publicarea unui dosar de la minister arată mai mult o crasă imoralitate, decât o ilegalitate evidentă. Dar cel puțin astfel i s-a transmis ”incontrolabilului” Barna că oricând cel care a băgat ”conservele” la USR le poate deschide public. Asta dacă adevărații băieți deștepți consideră că oricum acestora li se apropie ”termenul de expirare”, dacă nu cumva chiar s-au ”împuțit” cu totul între timp…
De ce nu o fi jucat a LOTO?
Cu toate că speța de acum fostei lidere useriste ar trebui în mod normal să se afle în mijlocul unei puternice controverse, cazul ei de colaborare cu Securitatea a fost ”îngropat” imediat cu demisia din fruntea Organizației USR București. Dar, totuși, biografia mai mult sau mai puțin romanțată a Roxanei Wring lasă în urma sa o mare întrebare : cum de nu o fi jucat aceasta la LOTO, la ce ”baftă” a putut avea în viață, mai ales pe vremea comuniștilor? Pentru că, în anul de grație 1977, imediat după terminarea facultății aceasta a fost angajată direct la ONT Carpați, la sediul central din ”buricul” Capitalei! 
Repet, în 1977, atunci când miile de studenți care la fel au terminat studiile universitare credeau că l-au luat pe Dumnezeu de picior dacă apucau la repartiție un loc unde totuși barem puteau ajunge direct cu trenul! Ce-i drept, după doi-trei ani sistemul relațional intervenea și atunci și se mai puteau obține derogări pentru întoarcerea în marile orașe unde au studiat. Dar ca Roxana Wring să fie repartizată direct de pe băncile facultății la ONT Carpați, asta da minune! Și cu toate că ghizii cu normă întreagă sau colaboratorii care aveau privilegiul însoțirii grupurilor de turiști străini erau de departe privilegiații sorții acelor vremuri, iată că Roxana Wring a părăsit instituția după doar doi ani! Ea lucrând la ONT Carpați între septembrie 1977 și noiembrie 1979, perioadă în care l-ar fi cunoscut pe britanicul Michael Roland Wring, un inginer petrolist care ulterior a făcut afaceri și în România. Iar comuniștii cei răi nu i-au dat drumul să plece din țară Roxanei Wring ”decât după șase luni”! Ce-i drept, un termen care în afară de Roxana Wring tuturor celorlalți care au încercat să părăsească România ceaușistă li se pare iarăși un adevărat miracol, din moment ce până și evreii, sașii sau șvabii erau fericiți dacă primeau această permisiune după doi-trei ani…