Continuam seria dezvaluirilor despre una dintre cele mai complexe „suveici” transfrontaliere din Europa, care de ani buni foloseste Romania drept terenul ideal pentru investitii imobiliare.
Ceea ce nu ar fi deloc rau, daca profitul de miliarde de euro obtinut din constructia de mall-uri nu ar fi apoi redirectionat, printr-o serie incredibila de inginerii financiare, catre o adresa din Budapesta. Mai mult chiar, autoritatile statului roman suspecteaza ca la adapostul unor operatiuni mascate, Fiscul roman a fost fentat de la incasarea taxelor ce ar fi trebuit platite in cazul unor tranzactii la vedere.
Administratori infiltrati la concurenta
Folosind cativa oameni de incredere, fondatorii imperiului imobiliar Real4You au impanzit Romania cu o increngatura de firme „surori” care au actionat toate la aceeasi comanda, in crearea sistemului suveica. In ciuda complexitatii acestei retele formate din sute de societati comerciale, punctul nevralgic al intregii constructii s-a dovedit a fi tocmai unul dintre administratorii folositi, Daniel Eduard Gross. Astfel, pe cand acesta era manager la MiniMax Discount, el figura drept administrator si al firmei Magnum Bequick SRL, apartinand „caracatitei” controlate de Real4You. Care, prin alte firme, a construit zeci de magazine tocmai pentru … MiniMax Discount. De altfel, metoda infiltrarii in societatile partenere de afaceri a unor veritabili „agenti de influenta” s-a perpetuat si cand Gross era administrator la Bequick SRL, schema fiind repetata si in cazul celorlalti administratori, care roteau practic actele, cu profituri fabuloase, intre firmele pe care le manageriau.
Milioane de euro date pe cateva sute de lei
Pornind de la aceste cazuri, a fost descoperita o mare parte a increngaturii de firme, care au efectuat in permanenta operatiuni financiare paradoxale. Astfel, firme cu active uriase au fost cesionate la valoarea nominala a actiunilor, conform capitalului social initial, cu valoare mica. De exemplu, Novum Omega SRL, a fost cedata catre o firma „sora”, pe doar 1.250 lei, desi avea active imobilizate de 30.003.307 lei. Dar si mai „bizar” este cazul Terra Invest SRL, cesionata la valoarea nominala a capitalului social de 3.200 lei, in timp ce activele erau de 102.203.072 lei. Adica aproape 24 milioane de euro, cesionate pe costul unei mese la un restaurant de lux. Bineinteles ca organele de control verifica acum daca nu cumva prin aceasta tranzactie s-a evitat plata taxelor la stat.
Alba –negra cu actionarii
In schimb, intre alte firme din suveica, au avut loc cesiuni pe sume foarte mari ale unor societati comerciale de-abia infiintate. Astfel, infiintata la 21.03.2007 cu un capital social de doar 1.000 lei, K&K Investment SRL a fost cesionata in noiembrie 2007 pentru 10 milioane de euro. Iar suspiciunile autoritatilor se indreapta spre posibilitatea ca la mijloc sa nu fie o vanzare mascata de active prin cesiune, fara plata aferenta a TVA-ului. De asemenea, in toata aceasta imbarligatura aparent haotica de operatiuni apar si valuri de cesiuni succesive, intre aceleasi persoane care revin si pleaca din societate de mai multe ori. Relevant este cazul firmei Transilvania Development SRL, infiintata cu un capital social de 2.000 lei, de catre Neamtu Adrian si Tint Tiberius , fiecare cu cate 50% din actiuni. Apoi, cand firma avea active imobilizate de 757.599 lei, Tint Tiberius isi cedeaza partea de 50%, pe 1.000 de lei, catre Klaus Reisenhauer, iesind astfel din firma. Dupa care Neamtu Adrian cedeaza 25% din actiuni lui Tint, care reintra astfel in actionariat. Numai ca acesta din urma cedeaza inca o data actiunile de-abia primite aceluiasi Klaus Reisenhauer, iesind din nou din firma! In replica, Reisenhauer ii cedeaza la randul sau actiunile lui Tint Tiberius, care intra din nou in societate!!! De remarcat si ca toate aceste tranzactii s-au facut la valoarea nominala din capitalul social, adica practic pe doar cate 500 de lei…
Universuri paralele
Aproape intotdeauna, dupa tot felul de astfel de operatiuni, actionarul unic al acestor firme din Romania, cu 100% din actiuni, devine cate o firma din Ungaria. Care nu numai ca au nume apropiate firmelor romanesti, dar au si acelasi sediu social la urmatoarea adresa din Budapesta: strada Nepfurdo, nr.22, etaj 5. De altfel, si puzderia de firme de la noi figureaza de-a valma la aceeasi adresa, cate un modest apartament, fie ca este vorba de strada Cercului din Bucuresti sau de strada Dealului din Sibiu. Si, ca un facut, la firmele din Romania, de fiecare data cand acestea sunt „inghitite” de catre cele din Budapesta, este numit ca administrator suplimentar, cu drepturi depline, aceeasi persoana: Sylvia Christa Schnellinger, din Austria, probabil omul de incredere al eminentelor cenusii din spatele imperiului. Interesant este ca drumul celor aproximativ trei miliardelor de euro sifonate din Romania nu se opreste nici la Budapesta, facandu-se deja verificari asupra unor offshore-uri din Cipru si Antilele Olandeze.
Super. E bine ca este o continuitate la articolul de ieri. Ce mi-as dori( asta de nota ca sunt idiot) sa vad ce fac organele, astea ale statului. Daca procuroru/baschetbalisto-premieristo, are bilele tari si nu e atins de murdarie ar cam face rost de bani pentru promisiunuile din campanie(sa ii „curete de bistari” pe acesti smenari), daca nu……. vine iar FMI si ne flocoseste.
…da pe mumata s’o lasi aici….imputitule!
Atila, vezi ca armata romana a mai ajuns de doua ori la budapesta! Si din articol reiese ca voi sinteti doar slugile la austrieci si nemti, ca in toata istoria.
Dar despre firma POLUS din Cluj – construita pe terenurile clujenilor Manastureni- vanduta la austrieci imediat de Paskany cu drept de folosinta – si vreo 200 de hectare date gratis de primarie fara nici un ban catre acelasi Paskany (trebuia sa dea vreo 5000 de locuinte care nu is date nici azi)-cand o sa scrie ziarele? Aici nu afost prejudiciat statul?
Felicitari dlui Catalin Tache pentru subiectul abordat si modul de expunere.Acum organele abilitate ale statului sa-si faca datoria pentru a recupera ceva din fraudele inregistrate de Ro si mai ales pentru a stopa acest fenomen cu specific de sclavagism modern.
desi nu aveau cum sa primeasca autorizatiile de constructie la megamall au fost bagati cu japca in PUZ de sorin oprescu si ontanu
Majoritatea acestor hipermarket-uri straine au scopul de a face profit pe spatele nostru,prin neconducerea evidentelor contabile si neefectuarea inventarierilor periodice (trimestriale).Se face un amarat de ,,inventar” la finele anului de catre lucratorii magazinului cu marfurile pe raft.In acest inventar nu sunt prinse marfuirile ce apartin tertilor.Se primesc marfuri in aceste magazine fara documente de receptie (NIR).Nu se pot controla cu exaccitate sumele incasate in numerar prin casele de marcat.Furnizorii de marfa sunt platiti cu mare intarzaere si doar atunci cand acestia reclama acest lucru.