Cunoscut drept „regele sindicalistilor”, probabil datorita grandomaniei de a-si expune fatis nivelul de trai in fata bietilor politisti cotizanti, Iulian Surugiu pare sa-si fi revenit din corzile in care il impinsesera, pentru o scurta perioada de vreme, procurorii Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti. Cei care l-au si retinut, acuzandu-l pe liderul sindicalist care se lipise de studiourile televiziunilor ca marca de scrisoare de o evaziune fiscala de aproape doua milioane de euro.
Astfel, avertizat de strangerea latului anchetelor fie si doar de seria de dezvaluiri exclusive din „National”, Iulian Surugiu facea anul trecut pasul inapoi, din documentele oficiale intrate in posesia noastra reiesind cat se poate de clar decizia acestuia de a preda conducerea sindicala.
Scris negru pe alb, semnat si parafat, in data de 25.06.2016, pentru data de 27.06.2016! Iata insa ca, mai nou, „bomba” Surugiu a fost iarasi plasata in avanposturile miscarii sindicale, fiind la un pas sa dinamiteze negocierile tot mai avansate dintre Minsiterul de Interne si Federatiile care reunesc zeci de mii de cadre. Pentru ca, fara sa-i pese de rapoartele informative incendiare ajunse in posesia procurorilor si care se refera la „imperiul imobiliar” de lux creat in Ghencea si Bragadiru de familia pensionarului miliardar, dar nici de cele despre acordarea salariilor de exceptie de pana 50 la suta din salariu doar anumitor sindicalisti apropiati, Surugiu a inceput sa „rupa usile” ministrilor si secretarilor de stat batand cu pumnul in masa. In ce calitate? Pentru ca miscarea sindicala si-a desemnat reprezentantii care incearca sa obtina caderea „bornei 2009”, dupa care sunt calculate si acum veniturile angajatilor din MAI, „finul lui nasul” negasindu-se neam printre acestia. In schimb, la limita uzurparii unor calitati oficiale, Surugiu nu doar ca-si parcheaza celebrul Hummer prin curtile institutiilor de forta, in fata unor jandarmi inexplicabil de timorati, dar uite ca, pentru a da un ultim exemplu, pe data de 20 aprilie „s-a teleportat” cu tam-tam-ul de rigoare si in biroul Liei Olgutei Vasilescu, nici ministrul Muncii neintelegand de ce toata aceasta presiune neoficiala. De parca inculpatul Surugiu ar depune toate eforturile de a submina o intelegere durabila, legala si pe termen lung intre guvernanti si sindicalisti. Tocmai acum, cand lucrurile pareau sa intre in normal si politistii si celelate categorii de personal din cadrul MAI sunt la un pas sa obtina drepturile financiare binemeritate…
„Fratia tablagiilor”
Dorind probabil inca de pe atunci sa fie militian, Iulian Surugiu urma intre anii 1981 si 1983 cursurile Scolii Militare de Subofiteri. Numai ca, surprinzator, se angaja apoi la Antepriza Constructii Metrou, unde ajungea maistru. Dupa care patrundea, in sfarsit, in sistem, ca agent de ordine publica la Sectia 22 din Bucuresti, dupa ce a urmat cursurile de formare subofiteri.
Si, dupa incumetrirea cu nume grele din conducerea de atunci a Ministerului de Interne, au urmat „valuri” de avansari la exceptional pentru „tablagiul” Surugiu, cel care, in acelasi timp, prin intermediul nevestei, patrundea si in lumea buna a afaceristilor de succes.
Asa ca la ce sa mai conteze ca firmele Alro Metal Ghencea si Rodi Impex SRL ale sotiei derulau prospere afaceri cu fier vechi tocmai in „aria de acoperire” unde „patrula” sotul politist si lider de sindicat aflat in anturajul „cumetrilor” de la varful MAI. Cert este ca ajuns lider de necontestat al asa-numitrei „fratii a tablagiilor”, in fata careia se arata timorata pana si „fratia chestorilor”, Iulian Surugiu a cunoscut vremuri de glorie pe toate fronturile. Caci cum altfel poti considera ca un pensionar precum Iulian Surugiu, ramas inexplicabil lider de sindicat, imprumuta in nume propriu, in plina perioada de criza, exorbitanta suma de 600.000 de euro lui Alexandru Albu. Si ca, in timp ce bietii membri de sindicat isi rupeau din banii pentru plata ratelor la banci pentru a fi cu cotizatia sindicala la zi, Surugiu declara cu nonsalanta ca a incasat un „comision” fabulos de120.000 de lei pentru „consultanta imobiliara”.
A cerut 30 de miliarde!
Dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, membrele echipei de control trimise de ANAF in urma unei cereri de rambursare de TVA au raportat mai sus nu doar faptul ca au fost supuse unui tratatment greu de descris in timpul actiunii si chiar supuse unor presiuni, dar si faptul ca statul roman nu avea sa-i dea bani lui Iulian Surugiu, ci avea de fapt de incasat sume uriase. Si asta dupa ce Surugiu ceruse nici mai mult nici mai putin decat o rambursare de TVA de 30 de miliarde de lei, dupa cum singur a recunoscut de altfel! In schimb, in urma sesizarii ANAF, procurorii au declansat o ampla ancheta, finalizata prin zeci de descinderi la sediile firmelor suspectate a face parte din „suveica” infiintata de Surugiu pentru crearea unui circuit de evaziune fiscala. De altfel, procurorii Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti l–au retinut pe acesta pentru ca „in perioada 2009-2013, in contabilitatea mai multor societati comerciale active, avand ca principale obiecte de activitate constructiile, comertul cu materiale feroase si comert imbracaminte-incaltaminte au fost inregistrate achizitii/prestari de servicii fictive, provenind de la un numar de zece societati cu comportament de tip fantoma, infiintate special in acest sens”. Iar prejudiciul gruparii coordonate de Iulian Surugiu si formata din 28 de persoane, printre care si interlopi periculosi, a fost estimat de catre procurori la aproximativ doua milioane de euro!
„Calare” pe Olguta!
Culmea este insa ca desi inca din data de 25.06.2016 Iulian Surugiu renunta de buna voie si nesilit de nimeni la conducerea sindicala, refugiindu-se intr-o postura de „presedinte de onoare”, acesta a fost reactivat spectaculos in ultima vreme, „fortand” in stilul caracteristic participarea la negocierile oficiale unde nu are ce sa caute, in lipsa unei imputerniciri din partea conducerilor executive! Si asa s-a protapit cu „hamalaiul” de rigoare si in fata sefului IGPR, Bogdan Despescu, a ministrului de Interne, Carmen Dan si, cu doar cateva zile in urma, in data de 20 aprilie, in biroul ministrului Muncii. Unde a „negociat” de parca nu-l interesa decat sa o faca pe Lia Olguta Vasilescu sa abandoneze adevaratele negocieri purtate cu toti ceilalti lideri sindicali „pe bune”.
Vor echivalarea!
Insa ceea ce nu par sa stie bietii cotizanti de rand care nu s-au „dedulcit” la salariile de excelenta de 50 la suta primite permanent de unii si aceiasi sindicalisti este ca, in timp ce urla ca din gura de sarpe pe la portavoce ca se bat pentru salariul lor minim, in spatele usilor inchise unii lideri se arata interesati mai mult de copierea „schemei de succes” de la Corpul National al Politistilor, una care a permis ca liderii sa iasa cu pensii de cate 120 de milioane. Asa ca aceiasi lideri se afla acum in spatele presiunilor imense facute asupra unor secretari de stat si chiar ministri se fac pentru asimilarea functiilor de conducere din sindicate cu cele din directiile din aparatul central ale Ministerului, ceea ce ar duce la o „ploaie” de stele si de mii de euro lunar pentru respectivii lideri in ochii carora Surugiu cu Hummer-ul lui ramane „el lider maximo”.