Bataie pe „telecomanda Iohannis”!

Da, dupa cum chiar „National” a dezvaluit in exclusivitate, Klaus Iohannis nu are nicio telecomanda in biroul prezidential, pentru ca seful statului nu se uita la televizor in timpul serviciului. Cu toate acestea, in timp ce presedintele Romaniei se chinuie sa traga cat mai mult de timp cu luarea unor decizii transante privind mai multe numiri importante pe care acesta urmeaza sa le faca in zilele urmatoare, multa lume se zbate sa puna mana pe „telecomanda Iohannis”. Prin intermediul careia sa poata accesa „canalele” favorite.

Pentru ca a putea influenta, chiar prin mijloace legale, numirea unor sefi de servicii secrete sau judecatori la Curtea Constitutionala, oameni care vor avea mandate indelungate in fata, este o provocare pentru se care pun in joc importantele resurse logistice avute la dispozitie de toti cei implicati in aceasta competitie care se anunta una pe viata si pe moarte. Indiferent ca este vorba de unele servicii secrete, de partide politice sau grupari transpartinice, dar mai ales de influentele grupuri de influenta reprezentand interesele unor colosi financiari internationali. Iar cum Iohannis ar trebui sa-si puna semnatura pe primele decrete cuprinzand diverse numiri inca din primele zile de dupa Pasti, iata ca, in Saptamana Mare, se dau lupte crancene intre taberele care se chinuie sa-l acapareze pe un presedinte al tarii ezitant, care da semnale ca ar semna orice, numai sa scape odata de aceasta obligatie ce-i revine prin fisa postului.

Lovituri subterane

Desi nimeni nu parea sa deranjeze starea de „il dolce far niente” instalata la Palatul Cotroceni odata cu preluarea mandatului de presedinte de catre Klaus Iohannis, iata ca Administratia Prezidentiala nu a fost ferita de framantari interne. Si, drept urmare, nu au lipsit nici victimele de calibru, ultimul „trofeu” al celor care vor sa-si teasa pana la capat panza de paianjen din jurul sefului statului fiind Dan Mihalache. Insa expulzarea acestuia in Marea Britanie nu a facut decat sa deschida o adevarata „Cutie a Pandorei”, acum mai multe grupari incercand sa ocupe locul lasat liber de acesta. Ceea nu a facut decat sa se intareasca loviturile subterane, date si primite fara cracnire, pentru a nu-l trezi pe Klaus Iohannis din „motaiala-i” prezidentiala.

Tavalugul extern

Culmea este insa ca, dupa cum sustin sursele noastre, cei mai activi in aceasta operatiune de invaluire a presedintelui Romaniei sunt unele forte externe. Insa nu trebuie sa ne ducem neaparat cu gandul la „agenturili straine” de care se vaita Ceausescu, ci la grupari de influenta la nivel global, care se dovedesc, tot mai adesea, chiar mai puternice decat guvernele nationale. Si care au facut o practica din impunerea unor oameni provenind din inepuizabilele lor „pepiniere de cadre” in functii cheie. Atat la nivel guvernamental, cat si la structuri vitale pentru siguranta nationala. Iar in ultima vreme a crescut simtitor presiunea din afara tarii, in anumite medii vorbindu-se de un adevarat „tavalug extern” pe cale sa loveasca naprasnic Romania. Si, repet, pe langa serviciile straine, fiind ele unele partenere sau nu, sau pe langa puternica retea internationala de ONG-uri din care este formata tot mai influenta societate civila, pericolul cel mare pare sa provina de la unele grupari ale caror interese primordiale sunt cele strict finaciare.

Ultima linie

Iar situatia este cu atat mai complicata cu cat rivalitatea traditionala dintre unele servicii secrete romanesti a facut ca pana acum „stranierii” sa-si faca de cap pe la Cotroceni, un palat pe care acum vor sa-l cucereasca definitiv. Ce-i drept, in ultimele zile, pare sa asistam la o rabufnire de orgoliu a structurilor romanesti, care incearca sa impiedice unele numiri mai mult decat bizare, mai ales ca mare parte provin pe aceeasi filiera de influenta. Una luata oricum la ochi de catre serviciile de informatii, in ciuda influentei cu care se impauneaza „telecomenzile” pe care le folosesc ca ar avea-o asupra sefului statului. Unul care aproape nu mai deranjeaza pe nimeni ca tace, atata timp cat nu cedeaza si nu-si pune semnatura pe decretele de numire a unor personaje care ar putea bulversa  in scurt timp bruma de stabilitate ce a mai ramas in Romania zilelor noastre. Desigur, aceste zile se anunta unele decisive, ramanand de vazut daca aceasta ultima linie de aparare va si rezista presiunilor tot mai crescande, din moment ce unii dintre primii vizati de schimbari ar fi tocmai cei care au pus-o la cale.