Pana si cei mai infocati admiratori si apropiati colaboratori ai lui Victor Ponta s-au mirat cat de usor a cedat acesta conducerea DNA pe altarul coabitarii. Fara sa stie insa ca premierul avea un „plan B” prin care urma sa preia, daca nu total, cel putin o parte din controlul asupra Justitiei.
Numai ca „pionii” care trebuiau sa transpuna in practica strategia gandita la Palatul Victoria ezita sa puna piciorul in prag si, probabil, nu o vor mai face nici de acum inainte. Pentru ca, dupa cum sustin sursele noastre, primele masuri dispuse dupa preluarea functiilor de catre Robert Cazanciuc si Tiberiu Nitu trebuiau sa treaca cea mai puternica structura din Justitie la ora actuala – Politia Judiciara a DNA – in subordinea directa a procurorului general. Si sa infiinteze o „clona” la DIICOT. Numai ca, lovindu-se de reactia ferma a SRI, cei doi au dat inapoi.
Nimic fara ei!
In aceste vremuri tulburi, in conditiile unui veritabil razboi de gherila purtat pentru controlul Justitiei, aproape ca nici nu mai conteaza cine este titularul portofoliului acestui minister. Pentru ca, in joc ramane doar cine coordoneaza cea mai productiva structura operativa din tara noastra, cel putin in viziunea marilor cancelarii ale lumii. Este vorba despre Politia Judiciara a DNA, fara al carei aport sunt legati de maini si de picioare pana si procurorii anticoruptie. Care, pentru strangerea unor probe relevante pentru retinerea si trimiterea in judecata a unui suspect, au musai nevoie de sprijinul ofiterilor sub acoperire de la Politia Judiciara. Daca acestia pun umarul la un dosar, trimiterea dupa gratii a „tintei” este inevitabila. Dar daca nu furnizeaza dovezile necesare, nici cel mai inversunat procuror nu poate avea succes, nici in cea mai banala speta. Asa ca, la butoanele Justitiei sta cu adevarat doar cel care se poate baza pe loialitatea Politiei Judiciare.
Cel putin a incercat!
Daca incercarea de trecere a Politiei Judiciare la Parchetul General ar fi reusit, atunci se putea spune ca Victor Ponta a dat cu adevarat o lovitura geniala, de adevarat „animal politic”. Pentru ca atunci, in fond, inseamna ca mult disputatul post de sef al DNA ramane unul pur decorativ. Numai ca manevra se dovedeste mult mai greoaie de transpus in practica, chiar si daca s-a incercat camuflarea ei prin infiintarea unei structuri asemanatoare si in cadrul DIICOT. Mai ales ca „sagetile” publice aruncate la CSM au provocat reactia imediata atat a conducerii SRI, cat si a liderilor Comisiei Europene, care au avertizat ca Politia Judiciara trebuie sa ramana acolo unde ii este locul, adica la DNA. Iar timorati de aceste semnale, Tiberiu Nitu si Robert Cazanciuc si-au gasit cu totul alte prioritati. Si cei care au vrut sa treaca „pe sestache” la butoanele Justitiei trebuie sa mai astepte. Pentru ca, spre deosebire de aliantele politice, „fuziunea” SRI – DNA s-a dovedit a fi una de neclintit.