Apariţia în peisajul bucureştean a Hotelului InterContinental, nume deţinut de un consorţiu american, în capitala unui stat din blocul estic, în plin Război Rece, se poate explica la fel de uşor precum prezenţa grupului Renault sau a fabricii Pepsi Cola în România acelor timpuri. 
Vorbim despre perioada de deschidere a regimului de la Bucureşti, a lui Nicolae Ceauşescu în special, faţă de Occident, totul culminând cu gestul din 1968, când liderul Partidului Comunist Român avea să condamne public şi răspicat agresiunea statală sovietică în Cehoslovacia. Acordul dintre statul român şi Inter-Continental Hotels Corp., filială a PanAm Airlines, care implica ridicarea în inima Capitalei a unui hotel de 5 stele, s-a semnat în iarna anului 1967, contractul (unul de tip franciză) fiind posibil şi ca urmare a lobby-ul făcut de Tower International, companie americană controlată de industriaşul Cyrus Eaton Jr., care şi-a făcut o reputaţie în acele timpuri cooptând mai multe ţări socialiste ca parteneri comerciali. Cu sau fără sprijinul lui Eaton, cert este că IHC a realizat în perioada respectivă mai multe proiecte de acest gen, în ţările membre ale Pactului de la Varşovia. Construcţia InterContinental-ului a început efectiv în 1968, concomitent cu ridicarea în acelaşi perimetru a localului Teatrului Naţional Bucureşti, locul ales pentru cele două proiecte-surori fiind un teren viran din preajma intersecţiei de la Piaţa Universităţii, un maidan pe amplasamentul căruia ar fi trebuit să se zidească, încă din anii ‘20, o monumentală clădire destinată Primăriei Bucureşti. De naşterea Inter-ului, în care statul român a pompat milioane de dolari, s-a ocupat un grup de arhitecţi de la I.P. Proiect Bucureşti, în frunte cu Romeo Belea, Dinu Hariton, Gheorghe Nădrag şi Ion Moscu. Belea s-a retras pe parcurs, fiind implicat şi în realizarea Teatrului Naţional.
Lucrările la hotel au durat trei ani, InterContinental-ul bucureştean – un rezultat conglomerat al gândirii şi ideilor tuturor părţilor implicate, coordonat într-un rezultat compatibil – fiind inaugurat pe 23 mai 1971. Construirea Inter-ului a fost finanţată de statul român, tot partea română obţinând şi dreptul de operare. Primii turişti cazaţi aici au fost străini, aduşi special pe calea aerului de PanAm. Înalt de 86 de metri, Hotelul InterContinental a devenit după darea sa în folosinţă primul zgârie-nori autentic al Bucureştilor, fiind cu 33,5 metri mai înalt decât Palatul Telefoanelor, ridicat de americani în perioada interbelică. În orice caz, discutăm despre primul cel mai înalt hotel construit vreodată în România. Amplasat din punct de vedere geografic la Kilometrul 0 al Capitalei, Muzeul Naţional de Istorie a României şi Muzeul Naţional de Artă se află la doar 15 minute de mers pe jos, InterContinental-ul bucureştean impresionează nu doar prin abundenţa de elemente retro combinate cu tehnologie modernă, calitatea serviciilor sau funcţionabilitate, ci şi prin superba panoramă pe care o oferă, hotelul beneficiind de un “view” complet asupra tuturor părţilor oraşului. Nu ignoraţi cea mai înaltă piscină interioară din oraş, amenajată la etajul 22. InterContinental Bucureşti a fost şi a rămas un simbol al Capitalei. Inclusiv al Revoluţiei Românie – vezi Baricada de la Inter – dar şi transformarea lui, în acel decembrie 1989, într-un veritabil centru de presă pentru corespondenţii străini. Printre oaspeţii de seamă care i-au călcat pragul s-au numărat, de-a lungul timpului, Bjorn Borg, Luciano Pavarotti, Prinţul Hassan al Iordaniei, Demis Roussos, Shimon Peres, Jose Carreras, Latoya Jackson, Jacques Yves Cousteau, Richard Claydermann, Bill Gates etc. În acest an, iconicul hotel din centrul Bucureştiului a sărbătorit 48 de ani de la inaugurare. Să nu uităm! Aici s-au turnat câteva secvenţe din populare comedii româneşti precum Nea Mărin Miliardar sau seria B.D.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic
