AcasăUtileDescoperă Bucureștiul istoric!Gara de Nord, amintiri din copilărie

Gara de Nord, amintiri din copilărie

Îmi amintesc de prima întâlnire cu Gara de Nord. În decembrie 1987. Vizitam Capitala, într-o excursie de o zi, organizată cu ocazia inaugurării unui nou tronson de metrou, mare realizare a Epocii de Aur. În gară frig, lume pestriță, fețe posomorâte. La acel moment m-a impresionat doar amplitudinea construcției. Nu știam cine a construit-o și nici când s-a ridicat ea. Cum să știu eu că Gara Târgoviștei (numele inițial) a fost înălțată prin intermediul consorțiului german Stroussberg, pe un vast teren care aparținuse diplomatului englez Effigham Grant, însurat cu una dintre nepoatele boierului Dinicu Golescu? Cine să-mi spună că ea a fost ridicată între 1870 și 1872, în timpul Regelui Carol I, piatra de temelie a construcției fiind pusă de însuși marele domnitor? Prin ce mijloace să descopăr eu, în 1987, că inaugurarea gării a avut loc la 25 septembrie 1872, stația fiind concepută ca gară de tranzit? Cum să înțeleg eu că, la 16 ani de la darea sa în folosință, după prima operațiune de reabilitare, Gara de Nord va căpăta statut de gară-terminus? De unde să aflu eu că, în toată perioada acestui uriaș principe al românilor, Carol I de Hohenzollern, Bucureștiul a fost înzestrat cu majoritatea edificiilor importante?

Istoria regimului totalitar vorbea doar despre regimul totalitar. Nimic altceva. Ceilalți fuseseră șterși cu buretele. În decembrie 1989,  am revenit în București. De astă dată într-o Capitală proaspăt părăsită de dictator. Nici atunci, în ‘89, nu mă gândeam la Gara de Nord ca la altceva decât ca la gara mare din București. De atunci și până în prezent am vizitat Gara de Nord de multe ori. Oamenii și vremurile s-au schimbat. Idealurile, de asemenea. Doar istoria gării a rămas aceeaşi şi a meritat să o descopăr. Cu fiecare prilej aflam ceva nou: că fusese a doua gară din Capitală, după Gara Filaret, că inaugurarea avusese loc concomitent cu deschiderea tronsonului Roman – Galaţi –Bucureşti – Piteşti. Sau că, în perioada interbelică, a fost finalizat proiectul de remodelare a gării, adăugându-se un corp nou de clădire, realizată în stil neoclasic modern, cu faimoasele Colonade de la intrare. Mi-a atras atenţia şi informaţia că, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, gara a fost bombardată (atât de aviația anglo-americană, cât și de Luftwaffe) ori că, mai târziu, Ceaușescu o programase pentru demolare. Arhitectura acestei stații terminus, principalul punct de plecare și de sosire al celor mai importante linii de cale ferată din țară și străinătate, a rămas aceeași. Nu că ar fi ceva rău în asta, dar s-ar fi impus modernizarea ei. Până când Bucureștiul va avea parte de o gară-terminus la nivel european, ne bucurăm doar de istoria ei bogată. Şi pentru a vă forma o imagine completă  despre trecutul ceferiştilor vă îndemnăm să vizitaţi şi Muzeul CFR, aflat în incinta Gării de Nord. Micuţul muzeu se află într-o clădire de lângă ultima linie, în extrema dreaptă a gării, şi prezintă o frumoasă colecţie de machete de locomotive şi vagoane. Valoarea expoziţională este dată, în special, de cea mai mare dioramă din România (14 metri lungime şi 4 metri lăţime) care redă fidel traseul sistemului feroviar funcţional al ţării noastre.

Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

author avatar
Maria Iordache
385 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger