Decorată la interior în modul caracteristic monumentelor din epoca fanariotă, Biserica Sf. Elefterie – Vechi, aşezământ dumnezeiesc în jurul căreia s-a clădit unul dintre cele mai aristocratice cartiere ale Capitalei, este un monument reprezentativ al secolului al XVIII-lea din Bucureşti. Ctitorită între anii 1741-1744, sub Mitropolitul Neofit I, cu banii lăsaţi danie de jupân Constantin, fiul lui Macsim cupeţul, Biserica Sf. Elefterie-Vechi s-a ridicat în mijlocul unei păduri sălbatice, loc ideal de reculegere şi odihnă.
La începutul veacului trecut, Olga Greceanu nota că preotul care administra biserica din acest paradis natural se hrănea cu mierea albinelor îngrijite de el şi că lângă biserică se afla un heleşteu, format de-a lungul Dâmboviţei, tot atât de poetic precum pădurea. Doamna voievodului fanariot Alexandru Ipsilanti venea deseori aici, la Biserica Sf. Elefterie, pentru a se ruga. Motivul era simplu: icoanele aşezământului religios erau considerate făcătoare de minuni, atrâgând mulţi credincioşi, atinşi fie de boală, fie de focul îndrăgostelii. Nu peste mult timp, codrul a dispărut, pădurea fiind tăiată în întregime. În locul ei a răsărit, treptat, un cartier de case, ceea ce astăzi cunoaştem a fi cartierul Cotroceni. În a doua jumătate a veacului 19, mai precis în 1867, sub Mitropolitul Primat Nifon, lăcaşul bisericesc prăznuit pe numele Marelui Mucenic Gheorghe şi a Sfântului Mucenic Elefterie este în sfârşit reparat. În primăvara anului 1915, Comisiunea Monumentelor Istorice clasează Biserica Sf. Elefterie – Vechi drept monument istoric. Între 1930 şi 1935, la cererea Consiliului Parohial, biserica va fi restaurată, căpătând înfăţişarea de azi. Planul de restaurare va fi realizat de arhitectul Ştefan Balş, descendent al unei vechi familii boiereşti. Acesta a mai lucrat la restaurarea unor biserici cunoscute din Capitală, precum Creţulescu, Sf. Spiridon – Vechi şi biserica Mănăstirii Antim.
În planul de sistematizare iniţiat în 1930, care a vizat Biserica Sf. Elefterie – Vechi, arhitectul Balş a decis refacerea şi menţinerea unei singure turle, în loc de două, redeschiderea arcadelor pridvorului, mutatul uşii pe zidul pronaosului şi desfiinţarea pridvorului de lemn. Totodată, au fost consolidate zidurile din cărămidă, groase de 65 de centimetri, întărite cu colace de beton armat. S-au restaurat picturile neobizantine, a fost refăcută şarpanta, s-au reparat cornişa veche şi turnuleţul scării către clopotniţă, iar pridvorul a fost redeschis.
Aşezată pe strada Sf. Elefterie, la numărul 15, practic lăcaşul despicând această stradă în două, Biserica Sf. Elefterie – Vechi, una dintre cele mai frumoase biserici ortodoxe din Bucureşti, este foarte aproape de Opera Română. Şi dacă tot ajungeţi în zonă, nu rataţi şansa să vizitaţi şi monumentala biserică Sf. Elefterie – Nou, din capătul opus al străzii, sfinţită în 1971.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic
