„Nu orice maldăr de cărți răvășite constituie o bibliotecă. După cum, de asemenea, nu i se poate spune astfel oricărei clădiri, fie chiar prevăzută cu rafturi cu cărți. Pentru că, între cărți și clădirea care le adăpostește, trebuie să existe o altă legătură, nu doar cea materială”, spunea acum aproape un secol Alexandru Tzigara-Samurcaş, profesor și cărturar de elită, vreme de 47 de ani director al Bibliotecii Fundației Carol I. Astăzi, asemenea rostiri, deși pline de esență, par desuete.
În timpurile noastre, cartea nu se mai citește (dacă se mai citește!) în format clasic, ci online, iar ideea de bibliotecă, în accepțiunea ei consacrată, abia dacă mai trezește interes. Publicului larg, cu siguranță nu. Spre apusul veacului al XIX-lea, când Regele Carol I și luminații epocii sale au gândit și realizat nu doar localul unei biblioteci studențești, viitoarea Bibliotecă Centrală Universitară, ci și instituția în sine, ei au năzuit la necesitatea nașterii unui organism social în serviciul public. Pentru că, precum scria Tzigara-Samurcaş, „depozitul de cărți nu merită numele de bibliotecă decât în măsura în care el urmează să servească la răspândirea luminei ascunse în tipăriturile adunate, contribuind astfel la instruirea maselor”. Contrar așteptărilor, în demersul său, Carol I s-a lovit de multă îndărătnicie. Inclusiv din partea studențimii, care nu a acceptat inițial darul regesc. Drept urmare, în 1891, suveranul a întemeiat mai întâi o fundațiune, Fundația Universitară Regele Carol, pentru ca mai apoi să ridice și localul. Clădirea – care poate fi admirată astăzi în Piața Revoluției din Capitală, adăpostind mândră în fața sa statuia ecvestră a Augustului Întemeitor – a fost ridicată în două etape (1891 – 1895, respectiv 1911 – 1914), după planurile excepționalului arhitect francez Paul Gottereau, autor și al superbului Palat C.E.C. de pe Calea Victoriei. 
În proiectul său, Gottereau a optat pentru o mare sobrietate de linii, fără exagerări de ornamentație, dar cu impresionante coloane pe fațada principală, capitele și un fronton maiestos. După cel de-al Doilea Război Mondial, Fundația Universitară avea să devină Biblioteca Centrală a Universității „C.I. Parhon”, pentru ca după anul 2000 instituția să se întoarcă la titulatura inițială. Restaurată în ultimii ani, clădirea aflată în subordinea Ministerului Educației posedă un impunător amfiteatru de peste 500 de locuri și nu mai puțin de șapte săli de lectură, BCU „Carol I” derulând periodic programe educaţionale şi manifestări socio-culturale. În 2019, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” s-a axat pe „accesul deschis la cunoaștere, la știință, la open science” (conf. univ. dr. Mireille Rădoi), conceptul ales de administratori fiind cel de libraryOn. Nu putem încheia fără câteva recomandări. Peste drum de clădirea BCU aveți posibilitatea să vizitați Palatul Regal, alt edificiu simbol al regalității românești. Însă, până la el, merită contemplată impunătoarea statuie ecvestră a Regelui Carol I, dezvelită în ianuarie 2011. Este o reconstituire a vechii statui, realizată de sculptorul croat Ivan Mestrovici, dată jos de pe soclu și distrusă în 1947, imediat după proclamarea de către comuniști a Republicii Populare Române. Amplasată pe un piedestal de şase metri, lucrarea semnată de sculptorul Florin Codre a costat peste 3 milioane de euro.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
