Arcul de Triumf, simbolul Marii Uniri

Atunci când facem apel la sintagma „Bucureşti – Micul Paris” ne gândim, în primul rând, la această construcţie impresionantă, inspirată de celebrul edificiu parizian de pe Champs-Élysées. Adevărul e că niciun alt popor, cu siguranţă nu din zona Balcanilor, n-a fost mai francofon ca noi, românii. De altfel, chiar şi motivul pentru care Arcul de Triumf din Capitală a fost ridicat (cinstirea victoriei din Primul Război Mondial alături de Antantă, Marea Unire şi încoronarea Regelui Ferdinand I) se intersectează cu destinele Franţei aliate şi prietene.

Monumentul din coama Bulevardului Kiseleff, pe care îl putem contempla zilnic, a fost construit în două etape. Mai întâi într-o versiune vremelnică, realizată în proporţie semnificativă din lemn şi decoraţiuni din ipsos. Inaugurarea Arcului a avut loc pe 16 octombrie 1922, într-o procesiune organizată la o zi distanţă de încoronarea la Alba Iulia a Suveranilor României Mari, Ferdinand I şi Maria. La serbare au luat parte Alteţele Sale, precum şi reprezentanţi ai caselor regale europene. Nu a lipsit viteazul general francez Henri Berthelot, ulterior făcut cetăţean român. Construcţia Arcului de Triumf, în varianta pe care o putem vedea astăzi, a fost definitivată între 1935 – 1936, după planurile aceluiaşi mare arhitect român care l-a creat şi pe cel iniţial, Petre Antonescu. Încă de la începutul anilor ‘30, starea precară a Arcului atrăsese atenţia opiniei publice. Se renunţase la ideea demolării lui, iar Primăria Capitalei acceptase construirea unui edificiu durabil. Noul Arc, cu structură din beton, faţadă îmbrăcată în granit de Deva sau marmură de Ruşchiţa, va fi inaugurat la 1 decembrie 1936. În timpul ceremoniei special organizate, Regele Carol al II-lea va elogia toate personalităţile care au contribuit la înfăptuirea României Mari şi au avut legătură cu Războiul cel Mare, mai puţin pe mama sa, Regina Maria. Mâhnită, aceasta va nota în memoriile sale că aproape că a regretat prezenţa la acel eveniment. Crudă nerecunoştinţă pentru o Regină destoinică şi iubitoare, cu atât mai mult cu cât numele ei figura pe inscripţiile evocative, faţada de sud: „După secole de suferinţe creştineşti îndurate şi lupte grele pentru păstrarea fiinţei naţionale, după apărarea plină de sacrificii a civilizaţiei umane, se îndeplini dreptatea şi pentru poporul român prin sabia regelui Ferdinand, cu ajutorul întregii naţiuni şi gândul Reginei Maria”. Se cuvine să-i amintim şi pe iluştrii artişti care au dăltuit alegoriile de pe Arcul de Triumf: Baraschi, Călinescu, Constantinescu, Jalea, Paciurea, Petrescu, Medrea şi Onofrei. Arcul de Triumf din Bucureşti, monument reper al Capitalei, care găzduieşte la interiorul său şi un mic muzeu, a fost stabilit ca un loc simbolic pentru celebrarea Zilei Naţionale a României. În fiecare an, la 1 Decembrie, aici se organizează fastuoase parade militare. Iar dacă tot ajungeţi în zona acestui edificiu de 27 de metri înălţime, nu ignoraţi atracţiile din vecinătatea lui: Muzeul Satului, Parcul Regele Mihai I al României, Palatul Elisabeta sau Mănăstirea Caşin.

Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic

Sursa foto: Naţional