Vai, ce chin, ce dor, ce jale!

Dupa ce Steaua a facut tandari inima targului in meciul cu praghezii de la Sparta, pe care i-a invins, printr-un joc neasteptat de bun, cu 2-0, iata ca sambata seara, la vremea cand soarele si-a ascuns fata pe cealalta parte a pamantului, pe Arena Nationala, sub privirile a cel mult 1500 de spectatori, aceiasi „uimitori” s-au chinuit jalnic pentru a invinge echipa primarului satean Mircea Minea. Nu m-am asteptat ca, din cei 37000 de spectatori care au populat stadionul din Bariera Vergului la meciul cu cehii, atat de putini sa fie interesati de prezumtivul spectacol din jocul cu chiejnenii. Cine, Dumnezeu, i-o fi tintuit acasa pe acesti asa-zisi suporteri, al caror interes ‒ s-a dovedit, cu aceasta ocazie ‒, de simpli curiosi, vizeaza mai degraba miza si echipele straine, si mai putin evolutia si rezultatele din competitia interna?! Asadar, in fata a vreo cinci plutoane de fani, echipa lui Reghecampf s-a zobit timp de aproape optzeci de minute pana sa reuseasca sa vare „peticita” in „atele” pazite de excelentul portar ilfovean Balgradean. Ceva ocazii fura, vorba olteanului, dar alde Stanciu nu putura sa gaseasca tinta, motiv care l-a facut pe bietul Reghe sa-si sparga intre degete nelipsitul pet plin cu apa sfintita, daruit, desigur, de distinsa impresara Anamaria Prodan, si sa-si tranteasca de gazon sepcuta, altminteri purtatoare de noroc. Sansa bravului tehnician a fost un fotbalist, asa-zis flotant, venit de la Viitorul, via (in sens… ceferist) FC Voluntari, Vlad Achim, care, printr-un sut neasteptat, l-a pacalit pe nefericitul portar din comuna cu sateni fruntasi in cultivarea de patrunjel si pastarnac. Dar, pana la urma, Steaua a invins cu 1-0 Concordia, Becali a plecat multumit de la stadion, ca si fotbalistii bucuresteni, iar sarmanul Emil Sandoi si-a reprosat faptul ca in repriza secunda a cam oprit motoarele, cautand solutia meciului egal. Ar mai fi de spus ca mai toti jucatorii Stelei care au excelat in intalnirea cu cei de pe „ulita ceha” s-au cam balbait in „ograda” chiejneana si, asa cum spuneam, cu mare chin au obtinut cele trei puncte. Nu ma pot abtine sa-i „trag de urechi” (aoleu, nici invatatorii nu mai au voie sa faca acest gest, fiind pasibili de… consecinte juridice!) pe laudacii de la gazeta de specialitate, care vazandu-l in meciul cu cehii pe tanarul Stanciu ca a facut doua ispravi memorabile au si furat o cadelnita din biserica pentru a-l tamaia pe „facatorul de minuni”. Astfel, joi, in fituica „predestinata” sporturilor, dar care adesea contine preponderent anchete juridice, pe prima pagina, cu litere de-o schioapa, se latea un titlu caruia initiatorii lui voiau a-i conferi valoare de pecete: „EuroStanciu”! Pai, si-atunci, nenisorilor, ma intreb, ca orice microbist, ce pecete poate primi acelasi fotbalist dupa meciul cu Chiajna, in care a jucat mai mult berbuncul?! Ce-i drept, nu numai el, ci intreaga echipa, motiv pentru prietenul meu Somarlie de plagiere a unui vechi cantec: „Vai, ce chin, ce dor, ce jale,/ Pe la poarta dumitale…/ Caci golul se pierde-n zare!”. Spre diferenta de „acalmia” din meciul amintit anterior, proaspetii oraseni de la FC Voluntari infunda de zor plasele adversarelor, actiune care duminica ii plasa pe primul loc al Ligii, cu sase puncte si un golaveraj de 8-3. Se vede treaba ca, in pofida faptului ca a fost fundas, Florin Marin isi indeamna elevii la atacuri sustinute si la inscris goluri. Bravo lui!