AcasăEditorialDan Claudiu TanasescuRevolta unor „catei rosii”

Revolta unor „catei rosii”

In publicatia zisa de sport, dar cu abordari „multilaterale”, caci se ocupa adesea, nu inteleg de ce, cu anchete cu miza politica si cu diverse alte bazaconii, omitand uneori informatii despre diferite manifestari sportive, am citit, mai zilele trecute, niste rabufniri ale unor fosti fotbalisti de la Dinamo, tinta fixa fiind distinsul antrenor Mircea Lucescu.

Nu am fost si nici nu sunt vreun apropiat al acestuia, ba chiar pot recunoaste ca, la vremea cand el dirija echipa „cainilor rosii”, eu, sustinand cronica de sport din revista „Saptamana”, condusa de marele scriitor Eugen Barbu, il mai „ciupeam” uneori, doar din pornirea stelistului impatimit impotriva celor de la Dinamo ‒ o echipa puternica pe atunci, doldora de jucatori talentati care le faceau de multe ori zile fripte „idolilor” mei din Ghencea. Imi amintesc, din acele timpuri, intamplari din care nu au lipsit „mangaieri” spinoase din partea unor ziaristi care simpatizau cu clubul din Stefan cel Mare. Unul dintre ei, probabil prieten cu Mircea Lucescu, distinsul si inegalabilul comentator Cristian Topescu, a tot „marait” la mine, pornind chiar o polemica suculenta, la care eu, rascolit de nimbul tineretii si de simpatia pentru Steaua, m-am prins in acel joc al cuvintelor, dar pot afirma cu toata taria ca niciunul dintre noi nu a sarit calul, proferand injurii, amenintari, sau atacuri sub centura, asa cum se cam intampla in actuala presa mioritica. Replicile noastre erau doar ironii si provocari nedusmanoase, unele cu exprimari haioase, facand publicul cititor sa se amuze si sa preia adesea cuvintele spuse de noi, aruncandu-le apoi ca o gluma prin tribune, in timpul meciurilor de la care nu lipseam. Toate astea s-au stins fara urmari de ura ori tribunale, cum se intampla la vremea de-acum, iar noi doi, dupa ce duseseram o polemica sprintara si civilizata, la final ne-am intins mana cu prietenie si respect. Dar sa revin la subiectul cronicii de azi, in care incerc sa pun pe tapet ce se petrece cu unii fosti sportivi porniti sa-si renege „tutorii” care i-au sprijinit la inceputul carierei, chiar si mai departe. Unul dintre ei este Mircea Rednic, actualul antrenor al lui Dinamo, care, prin niste vorbe cam necontrolate, il trage de urechi pe Mircea Lucescu, spunad ca acesta nu l-a ajutat niciodata, precum si altele… Revolta „Puriului”, asa cum i se spune nerecunoscatorului fost fotbalist, a pornit acuzele plecand de la o declaratie a lui Mircea Lucescu, facuta cu nu stiu ce ocazie, in care acesta ar fi spus: „Dintre toti elevii mei, pe Rednic l-am ajutat cel mai mult”. Ei, bine, cel vizat sare in sus de doi stanjeni si-i arde o replica usturatoare fostului mentor, declarand: „N-a ajutat pe nimeni in viata lui!”. Asadar, fostul elev al lui Lucescu uita cum a ajuns, si datorita cui, fotbalist important. Mai intai ar trebui sa-si aminteasca de promovarea lui la Corvinul Hunedoara, unde a avut bucuria si mandria de a debuta la varsta de optsprezece ani gratie transferului efectuat de catre Mircea Lucescu, luandu-l de la Luceafarul. Mai apoi, Rednic a ajuns in curtea lui Dinamo tot multumita aceluiasi antrenor. Ba, mai mult, plecarea lui la Standard Liege s-a datorat insistentei hulitului tehnician. Daca mai facem socoteala ca Lucescu l-a folosit de cincizeci de ori la echipa nationala si ca el a fost cel care i-a deschis drumul spre echipa „tricolorilor” cand avea nici douazeci de ani, ce s-ar mai putea zice? N-ar trebui sa uite actualul antrenor al „cainilor rosii” ca tot Lucescu l-a adus din Belgia, unde frecase banca de rezerva fara intrerupere la cei treizeci si patru de ani, la Rapid. Si atunci, il intreb pe Rednic daca e moral sa-l dezavueze pe cel care i-a fost mentor?! Chiar asa usor il uita pe cel care i-a intins nu o mana de ajutor, ci doua?! Rusinica!, ar spune multi. Alt revoltat pe distinsul antrenor, in clipa de fata selectioner al reprezentativei Turciei, este Costel Orac. Dragutul de el se plange ca Lucescu i-ar fi rapit pe nedrept participarea le Euro ’84 si ca nu a fost niciodata favoritul acestuia, numindu-i pe Mateut, Rednic si Andone ca s-ar fi aflat in gratiile tehnicianului cu pricina. Sa-mi fie cu iertare, dar la vremea aceea erau cativa fotbalisi care aveau, fara tagada, valoare mai mare! Sa fim seriosi: niciun antrenor nu-i lasa pe cei mai buni pe banca si-i introduce in teren pe cei care, fie vorba intre noi, au statut de rezerva. Concluzia e urmatoarea: pe cine nu lasi sa se inece, te poate trage la fund!

author avatar
Dan Claudiu Tanasescu
263 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger