Cum era de asteptat, la meciul dintre Steaua si Rapid, din Liga a patra, suporterii celor doua trupe s-au luat la bataie pana si-au dat sangele, au aruncat cu petarde in teren si s-au luptat corp la corp cu jandarmii si oamenii de ordine, confirmand o data in plus faptul ca manifestarile huliganice si nesupunerea la o conduita civilizata sunt caracteristici obligatorii, intrinsece, ale asa-ziselor galerii.
Intre reprizele razboinice din tribune, pe gazonul de pe Arena Nationala aratand precum un camp de varza, cele doua echipe au jucat o tara de fotbal, despre care nu putem spune ca ne-a incantat, dar ne-a stimulat interesul. Rapidul lui Schumacher, avand in alcatuire vreo cativa fotbalisti gabjiti din Liga intai, a legat mai bine jocul, spre diferenta de carlanii lui Marius Lacatus, care au evoluat crispat si au gresit mingi cu toptanul, asa ca nu a mirat pe nimeni scorul stabilit la final: 3-1 in favoarea visiniilor. Arbitrul intalnirii, Barsan, de data aceasta a condus bine partida, fara sa dea cu bata in balta, cum a facut de destule ori in alte meciuri. Dar spectacolul de pe gazon a fost greu de urmarit pentru ca, asa cum spuneam, „vedete” s-au vrut a fi cativa scandalagii, a caror atitudine brutala si reprobabila, impunand interventia jandarmilor, a mutat zona de interes din teren in tribune. Desigur, majoritatea celor treizeci de mii de spectatori era alcatuita din privitori veniti sa vada un spectacol sportiv, si nu o smardoiala golaneasca, printre ei fiind si cateva mame cu copii abia intarcati, care nu stiau pe unde sa mai fuga cu plozii in brate spre a-i feri de nebunia razboiului iscat intre cele doua adunaturi de asa-zisi fani. Jandarmii au fost nevoiti sa elibereze nori de substante lacrimogene si sa se lupte repetat cu brutele asociale, pentru a impune si mentine cat de cat ordinea. Au reusit cu greu, dar lucrurile au continuat si dupa incheierea meciului, adversarii cotonogindu-se de parca daduse strechea in ei, confirmand o data in plus ca in structura umana exista gena agresivitatii, care, eliberata de „constrangerea” ratiunii (uneori, venita din educatie), conduce la manifestari violente viscerale, fara nicio noima. Un razboi al nebunilor! Probabil ca in capatanile aproape goale ale acestora este infiripata ideea suprematiei celui mai tare, chestiune care incepe sa nu ne mai mire daca stam oleaca si analizam ce se intampla in lume in zilele astea, cand ne aflam pe marginea unei prapastii pe care scrie „razboi”. * Sambata seara, pe stadionul din Craiova, cu un gazon tot ca dupa razboi, producatorii de zaibar i-au invins pe moldovenii din Copou cu umilitorul scor de 4-1, determinandu-l pe broscarul Mangia sa sara in sus de doi coti. De data aceasta craiovenii au legat bine jocul, spre diferenta de ieseni, care, neavand un obiectiv, si fiind anuntati ca isi vor primi simbria abia la sfarsitul stagiunii, au jucat mai mult berbuncul! Cu aceasta isprava, oltenii facura 34 de puncte, si tin cu dintii de locul al treilea!* Duminica seara, in orasul Ovidiu, imberbii lui Hagi nu au reusit sa puna pe sina piatra cu care ar fi putut deraia locomotiva ceferistului Dan Petrescu. Ei au pierdut cu 2-1, dupa un joc in care combatantele si-au impartit dominarea, clujenii fiind zmei in primul mitan, iar dobrogenii in al doilea. Golul de onoare al gazdelor a fost marcat de Ianis Hagi, in urma unei lovituri de la unsprezece metri, dar cu… mantinela, mingea fiind reluata in poarta dupa ce Arlauskis o respinsese. Unii spun ca arbitrul venit tocmai din Carei, Istvan Kovacs, nu ar fi trebuit sa acorde acea pedeapsa, dar nu mai are importanta, atata vreme cat ardelenii nu au pierdut. Cu aceasta ocazie l-am vazut pe Dan Petrescu lovind vartos cu palmele in pamant, cuprins de o falsa disperare. Eu cred ca baiatul asta joaca nitelus teatru!
