Puricele si elefantul

Dupa ce a izbutit sa-si vanda tot prazul din curte, presedintele CSU Craiova, Pavel Badea, in loc sa stea la gura sobei si sa-si consume peste iarna agoniseala din ceapa olteneasca, se pune de-a batul cu un club mare cat un elefant, FC Barcelona, sustinand sus si tare ca din gruparea doljeana n-o sa ajunga la cea catalana nici in ruptul capului vreun jucator, oricat s-ar milogi conducerea spaniola. „Talpa” pe care vrea s-o puna olteanul e din pricina faptului ca cei de la Barcelona ar fi interesati sa-l achizitioneze pe imberbul Andrei Ivan, dar nu direct pentru prima echipa, ci, jignire maxima, cu un „rodaj” la gruparea de tineret. Altfel spus, Pavel Badea se revolta ca tanarul fotbalist o sa inceapa „practica” la formatia secunda a Barcelonei, si nu va fi introdus imediat in echipa lui Messi, Neymar si Suarez. Cu toate ca dansul recunoaste ca Ivan nu este de nivelul gruparii catalane, el da mai departe din gura, spunand: „Poate ca Ivan nu este acum la nivelul Barcelonei, dar in urmatorii ani va fi un jucator extrem de cautat. (…) Ar fi un pas inapoi, ca perceptie la nivel european a fotbalului romanesc. Acum 15 ani transferam direct la prima echipa, iar acum… Mi se pare o jignire…”. Asa gandeste acest oltenas, ignorand faptul ca fotbalul jucat… acum prin Banie nu ajunge ca valoare nici macar la ultima falanga a degetului mic al lui Messi. Badea se declara jignit de oferta ce consta in cinci milioane de euro facuta lui Andrei Ivan si, cum s-ar spune, da sa tranteasca de glie clubul catalan. Vazand toate astea, mi-am amintit de fabula lui Vasile Militaru „Puricele si elefantul”, care incepe cam asa: „Un purice odata, dragii mei,/ La trup – cum stiti – cat bobul cel de mei,/ S-a intalnit c-un elefant gigant,/ Care i-a zis indata cu manie:/ Ce cauti, ma, la mine pe mosie?/ Nu vezi ca-mi strici semanatura/ Cu urmele ce faci?/ Dar ce-mi racesc eu gura,/ Spunand unui bicisnic cum trebuie sa se poarte?”. Iata cum un om cu gandurile mai fragile decat foile prazului poate distruge cariera unui fotbalist talentat numai dintr-un orgoliu exagerat ce-i impune ideea ca pustiul nu are ce cauta, nici macar tranzitoriu, in echipa a doua a campioanei europene! * Toata lumea a luat foc, si la toate televiziile noastre se dezbate marea performanta… procreatoare a fostului sef al echipei din Stefan cel Mare, Dinamo, caci o demoazela cu nume alintat de erbacee – Pelinel – a trambitat ca ar purta in pantece un embrion. La aceasta vesela declaratie, prin bunavointa mass-media, intreaga populatie televizionista a fost zguduita de ideea ca, iata, Cristi Borcea reuseste sa depaseasca norma stabilita de Ceausescu, prin care romanasul trebuia sa faca minimum patru copii. Performanta realizata nu oricum, ci peste gardul puscariei, de parca ar detine iarba fiarelor, cu care sa deschida oricand vrea cele noua sute nouazeci si noua de lacate! Temeinica analiza merge insa mai departe, cu ingrijorarea ‒ ajunsa la paroxism si generand sarabanda informatiilor care mai de care mai „exclusive”, mai generoase, mai interpretate si analizate ‒ privind soarta fostei doamne Borcea, a actualei, Alina, cea care a clantanit pe la televiziuni tot soiul de detalii lacrimogene, si mai ales, cine stie?, a viitoarei. In schimb, distinsul comerciant de gaz lichefiat, aflat la „mititica”, zapacit de tot ce afla ca i se intampla si probabil ingrijorat de ce va urma, canta in barba, cocotat in patul suprapus, o doina: Pelinel beau, pelinel mananc, cu pelinel seara ma culc!”. Personal, singura nedumerire imi este generata de faptul ca acest subiect, care a fost dezbatut zile intregi de televiziuni, a parut mai important si mai cu audienta decat stirea ca guvernul se plange ca nu are suficienti bistari pentru plata a milioane de pensii ori imprejurarea ca aproape jumatate dintre bucuresteni au facut turturi la gura fiindca RADET-ul nu le-a mai trimis pe teava un piculet de caldura!?