Multi iubitori ai fotbalului se intreaba, pe buna dreptate, de ce acest sport a ajuns sa fie condus de un… nimeni in drum cu pretentii de specialist, a carui unica prioritate a fost apararea scaunului propriu de „agresiunea” vreunui performer adevarat, cu merite si rezultate.
Adus de o parasuta in jiltul de sef al Federatiei de Fotbal, cel ce semneaza cu indicativul Razvan Burleanu ‒ un individ care nu a dat un sut in viata lui intr-o minge de fotbal pe vreun teren cu limite oficiale ‒ a ajuns sa faca din institutia pe care o conduce un fel de feuda personala populata cu tot soiul de insi, cei mai multi dintre acestia neavand niciun fel de legatura sportul-rege. Toata lumea stie ca acest individ, miop la propriu (poarta ochelari cu lentile groase cat fundul sifoanelor), dar mai ales la figurat, a reusit ‒ cu ajutor ocult, spun multi ‒ sa zapaceasca Adunarea Generala la alegerile din 2014, instalandu-se comod in fotoliul lasat vacant de fostul presedinte Mircea Sandu, insusindu-si degraba toata infrastructura creata de acesta, multumindu-i ‒ mare caracter! ‒ cu numeroase… injuraturi. Daca ar fi facut numai atat, si tot ar fi fost rau, dar nu putini sunt cei care, pe la colturi, spun ca fostul mare fotbalist Gica Popescu, potential candidat la prima functie in Federatie, cu sanse reale de a castiga, ar fi fost bagat la tuhaus pentru a-i lasa locul liber neavenitului. Asadar, ajuns el seful fotbalului romanesc, acest Burleanu s-a pornit sa cheltuiasca mai abitir decat un pasa din banii Federatiei, atribuind salarii de nabab celor adusi de el si care, desigur, ii lingeau cu abnegatie talpile pantofilor lui obisnuiti, cu ceva timp inainte, cu obladuitoarea moliciune a covoarelor de la Cotrocenii lui Basescu & Udrea. Aplicand zicala „Daca vrei sa cunosti un om, da-i o functie inalta”, pigmeul in fotbal Burleanu si-a aratat masura, caci, urcandu-se in carca celor care alcatuiesc conducerea Federatiei, a hotarat discretionar o multime de lucruri nelalocul lor, ale caror consecinte negative vor dura in timp. Daca ne gandim doar la faptul ca a pus pe butuci complexul de la Mogosoaia si pe cel din Buftea, ca l-a adus pe teutonul Daum antrenor al „tricolorilor”, un tehnician care are capul prea mic pentru palaria ce i s-a atribuit, ori ca a cheltuit sume de bani fara rost pe salarii umflate pentru apropiatii lui, nemaivorbind despre decizia de a acorda din fondurile forului pe care il conduce sume importante pentru echipele din ligile inferioare, si tot ar fi suficiente argumente pentru inlaturarea lui. Numai ca, dedat la mierea imposturii, acest individ se da acum de ceasul mortii, cu un an inaintea alegerilor, dorind sa-si mai odihneasca posteriorul in fotoliul prezidential. Ar fi multe de spus, dar ma opresc deocamdata, amintind doar gestul socant etalat recent, la finala Cupei Romaniei disputata la Ploiesti de FC Voluntari si Astra, cand personajul cu pricina a fost pazit de o cohorta de bodyguarzi, mai abitir decat presedintele Americii, de parca niscai romanasi (inarmati cu „invizibile”, poate!) l-ar fi avut drept tinta. Elocventa fotografia publicata in presa, cu acest parvenit inconjurat de cativa haidamaci cu priviri de gade, pusi pe treaba, gata a-l pazi… de muste! Ma intreb ce o fi in mintea acestui speriat ca de bombe, care arunca banii Federatiei de Fotbal pe propriile spaime!? Pentru a-i ostoi frica, rugam intreaga suflare sa respecte indemnul „Nu trageti in ochelarist!”. Nici macar cu… ochiul, v-ar cuprinde greata! Oare Adunarea Generala, mai putin Comitetul Executiv, pe care si l-a format din oamenii sai bine platiti, cat o mai suporta aceasta situatie si, implicit, aceasta umilinta in care membrii ei sunt scaldati? Incerc sa cred ca, daca nu inainte, macar la vremea alegerilor de la anul, toti acesti oameni, conducatori de cluburi, vor da cu numitul Burleanu de pamant pana o sa-i sparga lentilele din ramele de aur ale ochelarilor. Oricum, il anunt pe respectivul ca fotbalistii din „generatia de aur” s-au adunat la o vorba, din care ar trebui sa reiasa cine va candida dintre ei la postul de presedinte al Federatiei de Fotbal. Poate ca asa, venind in cladirea de sticla unul dintre cei care au ridicat in lume stindardul Romaniei, va disparea si opacitatea ferestrelor sediului din strada Vasile Serbanica. Deja lumea fotbalistica, vazandu-i miopia si nereusitele, ii incurajeaza debarcarea strigandu-i „Go home!”. Dupa cate am inteles, casa lui este undeva prin Moldova, in orasul de unde taca-sau, singurul fotbalist din familie, a ciordit o bicicleta.
