Doctori de ocazie

Moartea nefericitului fotbalist Patrick Ekeng, de 26 de ani, a produs multa tristete in randul suporterilor (si nu numai) si o spaima explicabila printre sportivi. O intamplare tragica, neasteptata, ca un fulger care loveste mortal, a hotarat sfarsitul distinsului sportiv de la Dinamo Bucuresti. Un baiat cuminte, cu o familie, sotie si o fetita, care il astepta peste cateva zile la Paris pentru a sarbatori, credeau ei, castigarea Cupei Romaniei. Nu s-a intamplat asa ‒ n-a fost sa fie, cum se spune ‒, fiindca Patrick, lovit, mai probabil, de un infarct miocardic, s-a prabusit pe gazonul care ii era drag, la numai cateva minute de la intrarea lui in teren. Preluat de o masina a Salvarii si dus la spitalul aflat in vecinatatea stadionului pe care se juca meciul, baiatul acela cu structura atletica si cu un zambet permanent, in pofida incercarilor a zece medici, a parasit bunele si relele de pe acest pamant, plecand undeva unde se spune ca nu exista durere si nici suspin. Disparitia acestui fotbalist, atat de tragica, a starnit o multime de pareri si reactii, mai toate date multimii prin presa scrisa si vorbita. Cum era de asteptat, au aparut de prin cotloane tot soiul de doctori de ocazie care, nestiind nici macar unde se afla si ce functie are inima, au tras concluzii, argumentate semidoct, din care ar reiesi ca toti cei care ar fi trebuit sa-l salveze pe tanarul Ekeng nu au fost in stare sa faca acest lucru, procedand gresit. Astfel, incepand cu arbitrul care, spun dansii, ar fi trebuit sa cheme Salvarea in clipa cand fotbalistul s-a pravalit pe teren, apoi acuzand clubul ca nu ar fi permis masinii de interventie sa stationeze pe pista de tartan, continuand cu faptul ca in ambulanta nu i s-ar fi facut manevre de resuscitare si terminand cu ideea ca nu s-a ajuns mai repede la Spitalul de urgenta, totul a fost trecut prin intransigenta judecata a acestor purtatori de pix repeziti, precum corbii asupra prazii, sa-si umple paginile cu senzationalele lor observatii. Mai mult decat atat, unii dintre acesti doctori aparuti pe moment, si care au meserii de la lacatus pana la economist, isi dau cu parerea despre cum ar fi trebuit sa se actioneze in acest caz din punct de vedere strict medical, implicand proceduri specifice. Bineinteles ca acesti oameni „multilateral” pregatiti (ca in vremea banuit apusa), ajunsi, dupa Revolutie, un fel de „stie tot, condamna tot”, dau cu bata in balta, acuzand ca nu s-au incercat manevre medicale chiar pe teren, lucru vehement criticat, de aceiasi, in cazul victimelor de la Colectiv, atunci cand li s-a acordat primul ajutor pe caldaram. Este suficient sa aratam ca masina Salvarii a venit sa ridice bolnavul la chemarea doctorului echipei, ca pacientul prezenta puls si respira, situatie care contraindica aplicarea defibrilatorului, ca transportul a durat doar doua minute si ca imediat o echipa de specialisti (zece medici) a facut tot ce era posibil, cu tehnica moderna, sa-l repuna in functiile vitale pe bietul fotbalist, pentru a vedea nivelul si dinamica mobilizarii in dramatica intamplare. Asadar, acuzatiile aruncate prin presa de unii „ziarici” (vorba lui Razvan Boanchis) si de unii intervievati sunt cel putin pripite, chiar anapoda, si nu fac altceva decat sa dezvaluie ca o multime de muritori nu mai stiu in aceasta perioada de nesfarsita tranzitie decat sa-si exhibe rautatile si umorile, cautand vinovati inventati si dand verdicte la minut, comportandu-se mai abitir decat calaii. Sunt convins ca autopsia va releva un infarct miocardic extins, ale carui consecinte, din toate constatarile si practicile medicale, duc la un astfel de sfarsit, chiar daca medicii, prin toate mijloacele lor, incearca sa se opuna acestui final nenorocit. Dar, oricum ar fi, este bine sa asteptam parerea avizata a profesionistilor, caci prea multi doctori de ocazie, care se erijeaza in specialisti ai unui domeniu pe care nu-l stapanesc, ne sufoca mortal… adevarul!