Vreo cincizeci de mii de curioși au asaltat, vineri seară, tribunele Arenei Naționale, cu dorința de a vedea „pe viu” meciul „tricolorilor” cu trupa vikingilor veniți din țara cu aproape o sută de mii de lacuri.
Miza partidei cu Suedia era importantă, fiindcă victoria „gălbiorilor” noștri ne isca tuturor speranța unei calificări la Campionatul European. În situația unui succes, elevii instruiți de Contra ar fi trebuit să nu piardă, peste câteva zile, meciul cu supușii regelui Felipe al Spaniei, adică să obțină o izbândă sau un scor egal. Cam asta era schema… calificării, desenată în mintea suporterilor români! Doar că pe gazon lucrurile nu s-au aliniat conform planului, căci suedezii au pus hamul pe alde Stanciu, arestând obiectul buclucaș încă din start, distrându-se cu el de parcă pe teren se aflau numai ei. Iar românașii noștri, în vremea asta, alergau de colo-colo ca niște căpiați, iar atunci când se întâmpla să aibă mingea o dădeau la iuțeală, prin pase nefericite, oaspeților. Așa s-a făcut că, în minutul 18, Forsberg a trecut precum acceleratul prin gară pe lângă Deac și debutantul Mogoș, a centrat și, ca în curtea școlii, Berg s-a arătat în fața porții lui Tătărușanu și a înscris cu capul. „Lasă, nu e grav”, ne-am zis cu toții, „au mai fost d-astea și am scos-o la capăt; e doar un duș… scoțian, după apa rece trebuie să vină revigorarea cea călduță”! Nici de astă dată gândurile noastre nu s-au potrivit cu ce s-a întâmplat mai apoi în teren. Fotbaliștii români mătăhăiesc în continuare, iar băieții lui Andersson își văd serios de treabă. Și, cam după un sfert de oră, Quaison îi înfige o minge în plasă lui Tătărușanu. Scorul devine 2-0, tribunele tac mâlc, iar Stanciu se scarpină în cap. Dar mai e de jucat, vine pauza, și cu toții așteptăm revirimentul. Pe naiba! În ciuda faptului că suedezii au scos motorul Volvo din viteza a cincea, la echipa noastră, în care intră Hagi cel mic, Alibec și Coman, nu se întâmplă nimic bun. Calificarea e ratată indubitabil, Suedia se află la patru puncte de echipa României, iar meciul cu Spania nu mai contează! A mai rămas o fragilă speranță de care ne agățăm: barajul din Liga Națiunilor, programat în luna martie. Dar și cu chestia asta e tamjă mare, căci nu prea mai suntem favoriți cu nimeni, chiar dacă vom juca împotriva unor echipe de… teapa noastră (Scoția sau Islanda), în deplasare. Cât despre cum s-au comportat selecționații noștri, am mai amintit: penibil, fără vlagă, ultimii la minge, cu pase la adversar, cu baloane trimise pe unde apucau, ciuca driblingurilor și speriați ca de bombe! În trei cuvinte: de râsul curcilor! Cred că antrenorul Cosmin Contra nu are mare vină, ăștia-s fotbaliștii, asta-i marfa! Dar faptul că nu a păstrat un nucleu de bază, de șase-șapte jucători, pe care să construiască o strategie coerentă, că a tot schimbat formațiile, a lăsat impresia că bâjbâie într-o nesigură și permanentă căutare generată de lipsa de viziune. Altfel spus, că pălăria i-a fost prea mare! Dar cine l-a angajat și l-a bibilit? Nimeni altul decât miopul cu ochelari fabricați din fundurile sifoanelor, Burleanu, fiul „biciclistului”! M-am uitat cu oroare la acest surogat de președinte de federație cum, împreună cu Stoichiță (hm!), se veselea și-i felicita pe jucătorii umiliți de suedezi, râzând cu gura pân-la urechi, ca și cum nefericiții fotbaliști câștigaseră campionatul mondial! *Se tot vântură pe la colțuri că, în curând, Cosmin Contra va fi mătrășit, iar în locul lui ar putea veni Gică Hagi sau Dan Petrescu. Se pare că „Bursucul” ar fi încântat de o eventuală numire și, după cum se vorbește, să-i abandoneze pe cei de la CFR, fiind gata să-i lase cu… posteriorul descoperit. Nu ne-ar mira, întrucât „Super Dan” a declarat că visul lui dintotdeauna a fost să antreneze Steaua, Chelsea ori echipa națională, acolo unde el a jucat și a obținut rezultate onorabile. Șmecheraș din fire, el i-a driblat pe clujeni în legătură cu plata penalităților de două milioane de euro, în cazul că va rupe unilateral contractul, în clauză trecând găselnița prin care, dacă obține calificarea în grupele Europa League, să se anuleze acest punct din actul de… căsătorie cu ardelenii! Și cei de pe Someș au fost de acord. De altfel, pe când era antrenor la FC Urziceni, Petrescu a făcut același lucru, plecând la Kuban Krasnodar, în aceleași condiții de libertate financiară, după ce obținuse rezultate bune în Champions League. Un vecin, care îl admiră pe năzdrăvanul tehnician, crede că împricinatul ar fi bun de ministru de finanțe: „C-așa, poate ne-ar scăpa de datoriile ce le avem pe la FMI (el spune pe la „femei”) și prin alte părți!”. Te pomenești că strategiile lui, cu care a izbutit să obțină multe rezultate foarte bune, ne-ar scoate din haosul care s-a împământenit în sărmanul nostru spațiu mioritic, de care trag toți cu ghearele, fără să socotească, vreun moment, că-l sfâșie!
P.S. Excelent articolul „Nostalgie și o explicație pentru dezastru”, din „Gazeta sporturilor”, scris de Remus Răureanu. Felicitări!
