Miercuri seara, la Belgrad, echipa de chibiti a oierului international Becali a intalnit, in turul al treilea al preliminariilor Ligii Campionilor, trupa de desant a partizanilor sarbi, ros-albastrii nutrind speranta intr-un rezultat ce le-ar fi putut aduce calificarea in liga bogatilor! Sigur ca fiecare span trage speranta ca-i poate creste de magan (din senin, pe degeaba) barba, dar, dupa cum se stie, minunile de felul asta doar Sfantul Sisoie le mai face. 
Am vazut cu totii, sau aproape toti, meciul, si ne-am dat seama ca, daca nu ne-am fi impiedicat in vreo cativa… „daca” – multi, potrivnici si neimpliniti, cica, de soarta –, scolarii nescolitului Radoi ar fi putut rupe inima targului. Pai, daca fundasul cu nume de lipici, Papp, nu s-ar fi uitat, de cateva ori, la inaintasii belgradeni precum curca in lemne, sau daca Chipciu n-ar fi inca bantuit de atipeala de parca l-ar fi intepat musca tete, ori daca golemul Tade, scos dintr-un cazan cu pacura, n-ar alerga precum un cal cotonog, poate-poate iesea ceva, mai ales ca la un anumit timp bucurestenii conduceau cu 2-1. La fel, daca intunecatul capitan de echipa Varela nu l-ar fi ciocanit la arsice pe sarbul ajuns in careul lui Cojocaru, gest ce l-a costat trimiterea la vatra, lasand echipa ciumpavita, poate neastamparatii elevi ai lui Zoran Milinkovici nu mai reuseau sa sufoce careul romanasilor cu insistenta lor si nici sa exploateze gaura neagra lasata de eliminarea fundasului stelist. Daca baietii veniti de pe Dambovita ar fi alergat mai mult, s-ar fi repliat mai cu vointa, poate… Nu mai spunem ca daca arbitrul Istvan Vad, sosit cu drezina din tara vecina, Ungaria, nu i-ar fi intimidat pe stelisti cu cartonasele cele galbene, iertandu-i pe dragutii de sarbi pentru aceleasi boroboate, poate… Daca si pasele alor nostri ar fi mers mai unse si nu ar fi scartait destul de des, poate altfel se incheia aceasta disputa. Daca si titirezul Adrian Popa ar fi intreprins mai devreme cursele-i cunoscute, mai probabil rezultatul putea fi altul. Dar n-a fost ce am vrut noi, ci doar ce a vrut observatorul cosmic, asa ca nu ne ramane decat sa ne ungem ranile cu spirt de oase si sa ne gandim la clasa de jos, adica la Europa League, dar cu… baraj! Si ca sa inchei intr-o nota optimista, dar in concordanta cu fatalismul mioritic, il citez pe vecinul meu Somarlie, care mi-a spus cu lacrimi in ochi, dar razand: „Varule, asta e, nu s-a putut! Ca dac-avea baba un puscoi, pleca si ea la razboi!”. Deh!
P.S. Duminica, pe vipia diavolului (putin dupa ora patru dupa-amiaza, cand fierbea oul si-n gaina!), pe stadionul Viitorului (am putea spune… al viitorului joc de fotbal in doisprezece, in care arbitrul suplimenteaza una dintre echipe), formatia regelui in retragere, Gica Hagi, a invins cu 1-0 ASA Targu Mures, dupa un meci in care oaspetii au jucat alandala, iar imberbii din Constanta au alergat mult si le-au ascuns de destule ori mingea adversarilor. Asta n-ar fi nimic, dar s-a vazut din satelit cum omul in negru le-a favorizat pe gazde. In schimb, ardelenilor le-a aratat o multime de cartonase de culoarea anemiei, si in plus, cam prin minutul 81, acelasi individ nu le-a acordat o lovitura de la 11 metri, la un fault in careu, baietilor lui Vasile Miriuta. Asa ca sa tot joci fotbal in cuptorul iadului si sa ai drept… tartor un arbitru invaluit in pacura inselaciunii!
