Din dreptul statuii Victoriei, pusa in inima localitatii vrancene Tisita de marele sculptor Oscar Han in 1934, si pana la buza malului udat de apele nelinistite ale Prutului se intinde o funie groasa de pamant care-i stapanita de Adrian Porumboiu, fostul arbitru de fotbal aflat in mare voga in vremurile lui Nea Caisa (porecla data lui Ceausescu de mahalaua Bucurestilor).
Iute de mana, cum se spune, buzoianul ajuns in tinerete la Vaslui pe caile fotbalului si-a investit carboavele economisite in terenuri intinse, ajungand acum sa stapaneasca o mosie de peste 50.000 de hectare. Din productia de grau si rapita obtinuta de firma sa, Comcereal, superboierul vasluian rupe o bucatica pentru echipa sa de fotbal, formatie de la care tot spera ca se va alege cu o bucurie – castigarea unui campionat, a unei cupe, participarea la competitiile europene. Numai ca fotbalistii sai, chit ca-s platiti regeste, isi dau mai mereu cu stangu-n dreptu’, pricinuindu-i bietului om dureri de cap si lipsa poftei de mancare. Sambata insa, intalnind Astra – trupa altui mare boier, Ioan Niculae, proprietarul firmei InterAgro -, FC Vaslui a reusit o victorie cu 2-1, distrugand sperantele producatorului de cereale si ingrasaminte din Giurgiu, care-si doreste sa vada numele formatiei sale pe locul secund al campionatului. Meciul a fost interesant, mai ales privit prin lentilele arbitrului Coltescu, care, in pofida faptului ca jucatorii nu au recurs la duritati excesive, a distribuit 10 (!) cartonase galbene si 2 rosii, de parca dragutii de combatanti o tinusera intr-o nesfarsita cotonogeala! Dar, in afara arbitrajului de nota 5, si in afara jocului nu prea stralucit, am avut placuta ocazie sa ne veselim citind declaratiile celor doi latifundiari, care, dincolo de concurenta starnita de productia de rapita, se harjonesc din pricina echipelor finantate de ei. Astfel, giurgiuveanul declara despre formatia lui Porumboiu ca este foarte slaba si nu joaca nimic, iar vasluianul spune despre adversarul sau ca are urechile defecte de la cat asculta inainte, pe vremuri! Pana una-alta, ciocolatiul Temwanjera, luat peste picior de Porumboiu ca ar avea varsta lui Matusalem, a umilit aparatorii Astrei, depasindu-i cu doua lungimi si inscriind golul victoriei, reusita care l-a determinat pe stapanul sau sa-si arate, printr-un zambet larg, lucrarea dentara. In schimb, Ioan Niculae, cu fata cazuta si ochii bulbucati, a luat-o pas-pas spre elicopterul personal cu care aterizase pe plaiurile Vasluiului inaintea partidei. * Duminica seara, la Cluj, Steaua a dat piept cu formatia pregatita de tanarul antrenor Trica. Jucand lenevos, de parca atunci iesisera de la discoteca, ex-militarii n-au reusit sa ajunga decat rareori la poarta lui Felgueiras. Ceferistii au fost mai sprintari, dar neputinciosi in fata portii adverse. La ambele echipe am remarcat neglijenta cu care fotbalistii si-au dat pasele si pasiunea neostoita de a scutura batranii plopi aflati in spatele peluzelor! Scorul de meci nul ii tine pe clujeni pe la mijlocul clasmentului, iar bucurestenilor le mai taie din varful nasului!
