World War III și noile arme de distrugere în masă: propaganda, frica și pandemia

În „1984”, George Orwell scrie că „războiul nu este menit a fi câștigat. El trebuie să fie continuu”. De 20 de ani, lumea trăiește într-o stare permanentă de alertă, omenirea e pe picior de luptă și nimeni nu știe când sau dacă se va termina povestea asta. 9/11 și Covid-19 sunt instrumente diferite concepute pentru a atinge același scop. Este, pe scurt, despre schimbarea semnificației „războiului” în sine.

Războiul a fost întotdeauna vital pentru conservarea statului. Războaiele îi fac bogați pe conducători și îi sărăcesc pe oamenii de rând. Războaiele unesc națiunile în spatele liderilor lor și distrag atenția de la problemele politice interne.

Războiul tradițional – scump, periculos și lipsit de sens

Dar, pe măsură ce națiunile devin tot mai puternice, tehnologia armelor este din ce în ce mai avansată, iar puterea globală tinde să se centralizeze mai degrabă în corporații-gigant decât în națiuni, războiul – în sensul tradițional – devine tot mai scump, mai periculos. Într-un final, războiul devine lipsit de sens.

În esență, motivațiile clasice (de modă veche) pentru război nu se mai aplică azi, dar beneficiile politice auxiliare rămân. Chiar dacă statul (lumea politică) și sponsorii săi (multinaționalele) nu mai trebuie să se angreneze în conflicte armate de proporții, tot este nevoie ca populația să creadă că se află sub iminent pericol.

9/11 și războiul împotriva terorii

Prima etapă a acestei evoluții/ schimbări a fost momentul 9/11, cel care a declanșat războiul contra terorii. Acest atac pus în scenă a fost făcut pentru a crea o mentalitate asemănătoare războiului. Să-i facă pe oameni să creadă că sunt amenințați și să servească drept bază pentru acordarea de „noi puteri temporare de urgență” guvernului. Dar 9/11 a mers mai departe, devenind casus belli pentru un război – „Războiul împotriva terorii”, cum l-au numit americanii. S-au declanșat conflicte armate tradiționale în Afganistan, Irak, Siria, Libia și Yemen, dar principala țintă a războiului împotriva terorii a fost, de fapt, una internă. Un război psy-op la nivel național, conceput pentru a menține 350 de milioane de oameni într-o stare semi-permanentă de frică.

A fost, pot spune, următorul pas natural în redefinirea orwelliană a conceptului de război. Dacă scopurile unui război sunt a) menținerea controlului intern asupra populației și b) scurgerea banilor publici în contracte umflate cu sectorul privat, atunci doar pentru atât trebuie declarat război unei alte țări? Pentru asta nici nu este nevoie de un război fizic real. Nu este ideea unui război la fel de bună?! De ce să nu-ți faci dușman un concept abstract, mai ales că acesta este un război pe care nu-l poți pierde niciodată. Și, tot la fel de sigur, niciodată nu trebuie să-l câștigi. Este războiul care poate continua la nesfârșit.

Războiul împotriva terorii a fost găselnița apărută în urma 9/11. „Teroare” este un substantiv abstract, cu nicio realitate solidă la bază și poate însemna orice. Războiul împotriva terorii poate fi intern sau extern, politic sau militar, deschis sau ascuns publicului sau chiar de amândouă felurile. Nu poate fi câștigat, nu poate fi pierdut și se termină… niciodată. Ca să-i ții pe oameni îngroziți de un concept abstract trebuie să le reamintești constant că teroarea este acolo. Ceea ce înseamnă că actele de terorism trebuie lăsate să se întâmple.

Covid19, un altfel de război

Un război împotriva terorii este bun dacă vrei să conduci o țară, dar dacă vrei să conduci o planetă? În acest caz, ai nevoie de un nou inamic, de cu totul alt nivel. Un dușman care poate fi oriunde și peste tot și care, cu siguranță, nu este uman.

Mai țineți minte că pandemia Covid19 a fost prezentată de la început ca un război? În martie 2020, secretarul general ONU îndemna țările „să declare război împotriva virusului SARS-CoV-2” și să numească pandemia Covid19 „cea mai mare amenințare de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace”. Și liderii națiunilor s-au conformat, aruncând spre populație replici de genul „cea mai întunecată oră a omenirii”, „trăim literalmente un război”, „sunt un președinte de război, dar lupta e împotriva unuu inamic invizibil” (Donald Trump); metafora războiului a fost omniprezentă în discursuri, titluri și spoturi tv.

Mesajul a fost clar, simplu și scurt: coronavirusul este dușmanul și lumea întreagă este, deja, în război. Numai că acesta chiar este cu adevărat un război perfect – are toate avantajele unui război real și niciunul dintre dezavantajele. Toată maleabilitatea efemeră a războiului împotriva terorii, dar niciuna dintre potențialele sale complicații.

Bani pentru sectorul privat, putere fără limite pentru stat

În numele războiului împotriva Covid19  am văzut că impozitarea, cenzura, supravegherea populației, cheltuielile publice revărsate spre sectorul privat și puterea statului cresc de la o zi la alta.

Între timp, fiecare nouă lege care trece prin oricare parlament din lumea asta extinde puterea statului asupra cetățeanului și, la fiecare pas, apar noi contracte din sectorul privat umflate cu bani publici. Testarea și urmărirea oamenilor. Vaccinuri, ventilatoare și hoteluri de carantină. Banii publici se varsă în mâini private. Și cea mai tare parte este că totul se face în numele „ajutorării cetățenilor”.

Cum sunt legate 9/11 și Covid19? Cele două „războaie” formează un continuum de narațiuni menite să sperie oamenii și să-i facă să accepte limitările draconice ale libertății. Această pandemie este sfârșitul? Nu, după ea vin obezitatea și încălzirea globală. Gata cu carnea. Gata cu zahărul. Gata cu vacanțele. Sunt rele pentru omul de rând și dăunează sănătății planetei; fac rău chiar și urșilor polari!

Hegemonia globală a progresimului neomarxist nu se va produce prin război tradițional sau cucerire imperială, ca pe vremuri. Ea este modelată de un conglomerat de restricții asupra libertății individuale, totul în numele „binelui cetățenilor”.