Oamenii de știință israelieni care au monitorizat eșantioanele de apă reziduală în 2013 au făcut o descoperire uluitoare: un focar de poliomielită paralizantă era iminent. S-a mobilizat rapid o campanie națională de vaccinare și nu a apărut niciun caz. În același an, omologii lor din Suedia au oferit oficialilor publici o avertizare timpurie pentru focare de hepatită A și norovirus, folosind aceleași metode. Dacă vrem să recâștigăm și să păstrăm viața normală, vom avea nevoie de același tip de sistem de avertizare timpurie pentru viitoarele variante și pandemii. Din fericire, ne apropiem de asta.
Prezența virusului SARS-CoV-2 și a fragmentelor de material genetic (ARN) viral în apele uzate este detectată prin teste moleculare, cum ar fi testul reacției de polimerizare în lanț (PCR).
Detectarea unui astfel de ARN indică o probabilă excreție virală prin urină și fecale – prin urmare, monitorizarea sistemelor de canalizare este acum una dintre cele mai fierbinți domenii de cercetare în domeniul pandemiei, notează Bloomberg. Supravegherea apelor uzate a oferit deja autorităților din Marea Britanie o imagine a ratelor variantei Omicron.
Experții din Olanda, Belgia și Danemarca au fost printre primii care au demonstrat că SARS-CoV-2 poate fi preluat în sistemele de canalizare.
Agențiile federale din SUA au înființat Sistemul Național de Supraveghere a Apelor Uzate pentru a informa și coordona autoritățile statale și locale.
Oamenii de știință de la Universitatea din Barcelona au testat probe de arhivă de apă uzată (care fuseseră înghețate) și au descoperit prezența SARS-CoV-2 datând de la jumătatea lunii ianuarie 2020, cu 41 de zile înainte de anunțarea primului caz pe 25 februarie.
Prelevarea de probe de ape uzate la Paris în 2020 a dezvăluit ARN viral care a anticipat forma curbei infecției.
Într-un studiu din Marea Britanie, Covid a fost detectat în sistemul de canalizare a 80% din școlile studiate cu o săptămână înainte ca testele comunitare să ofere confirmare.
Astfel de sisteme oferă o modalitate relativ rentabilă de a căuta prezența virusului și de a identifica tendințele. Pot ajuta autoritățile să identifice unde să vizeze resursele, ceea ce ar trebui să însemne atât reacții mai rapide, cât și mai puține restricții pentru majoritatea oamenilor. Și totuși există probleme.
O analiză tulbure
Diferențele de metodologie, condiții și analize de eșantionare pot face dificile comparațiile între zone și există încă o înțelegere slabă în multe locuri a modului de interpretare și utilizare a datelor de supraveghere în scopuri de sănătate publică. Spre deosebire de ARN-ul viral care se găsește pe un tampon din nas sau gât, apa uzată conține o mulțime de substanțe biologice și chimice care pot tulbura imaginea analizelor
Efectele diluției, acțiunii hidraulice în sistemele de canalizare, chimia apei și alți factori înseamnă că semnalul viral poate varia semnificativ între locurile de testare, ceea ce face comparația dificilă.
De asemenea, probele trebuie refrigerate în timpul transportului, iar interpretarea datelor necesită atât expertiză epidemiologică, cât și specialiști în metodologie statistică și în ape uzate.
Belgia folosește trei „indicatori de alertă” bazați pe nivelurile de concentrație virală și pe viteza și tendința de creștere a apelor uzate și își publică constatările, ceea ce adaugă cel puțin transparență.
Dacă dorim să construim sisteme de răspuns mai rezistente la viitoarele variante și pandemii, atunci guvernele trebuie să direcționeze mai multe resurse către metodele de supraveghere a apelor uzate, infrastructură și formare (inclusiv în zonele rurale și țările în curs de dezvoltare, unde testarea nu este disponibilă pe scară largă).
Monitorizarea sporită a apelor uzate ar putea juca chiar un rol esențial în ceea ce ar putea fi următoarea criză majoră de sănătate cu care ne confruntăm – rezistența la antimicrobiene.
Un focar de fericire și bunăstare inminente și permanente nu descoperă nicunul din idioții ăștia de oameni așaziși de știință sau politici sau magnați? Parcă sunt comandați de la distanță cu telecomanda absolut toți, cu presă cu tot. Vești cât mai proaste cu dezastre planetare, fenomene meteo extreme câte 10 la un loc și deodată, cataclisme cosmice, pandemii cu moarte lentă și în grup mare, secetă și constipație permanente, măriri exponențiale de prețuri la toate produsele însoțite de ieftinirea persoanei umane care s-ar putea să devină gratuită, etc. Vreți să mă stresez? Dacă sunt prost și cred toate poveștile, în mod sigur că mă voi stresa. Dar uite că nu vreau!