Statele Uniunii Europene sunt principalele puncte de debarcare pentru refugiați și solicitanți de azil care traversează Marea Mediterană din Africa de Nord și Orientul Mijlociu.
Italia și Grecia s-au plâns de multă vreme că au fost copleșite de migranții fără documente, disperați să intre în Europa. Grupurile de apărare a drepturilor omului spun că pandemia coronavirusului le-a oferit ambelor țări șansa de a alunga vizitatorii nedoriti. Citând răspândirea COVID-19, autoritățile din Sicilia au interzis noile sosiri și au ordonat ca toate centrele de refugiați să se închidă până la miezul nopții de luni. Între timp, guvernul greciei a respins acuzațiile de expulzare secretă a aproape 1.100 de migranți. Într-o anchetă publicată la 14 august, New York Times a afirmat că Grecia îi abandona pe migranţi pe mare pentru ca ei să fie salvaţi de paza de coastă turcă.
Relaţiile dintre cele două ţări sunt foarte tensionate, în special din cauza litigiilor cu privire la zonele maritime unde Ankara a prospectat zăcăminte de gaz. În aceeași retorică a pandemiei, Marea Britanie reproșează Franței că “nu a făcut suficient” pentru a împiedica „exodul de migranți” care traversează Canalul Mânecii, printre cele mai aglomerate rute maritime din lume. Aproximativ 4.000 de persoane au ajuns pe coasta britanică în bărci improvizate de la începutul anului. De aemenea,plecările migranţilor de pe coastele Libiei spre Europa au crescut cu circa 300% între ianuarie şi aprilie 2020, în comparaţie cu aceaşi perioadă a anului trecut, potrivit ONU.