Trei întrebări despre brevetele de vaccin – puterea Big Pharma

O coaliție formată din peste 130 de organizații europene din societatea civilă, numită Inițiativa Cetățenească Europeană (ECI) „Dreptul la vindecare”, a cerut Comisiei Europene eliminarea drepturilor de brevet pentru vaccinurile Covid-19, considerând că această măsură ar putea rezolva problemele actuale de producție și inegalitatea accesului la vaccin.

Pentru a fi luată în considerare, o petiție trebuie să colecteze 1 milion de semnături de la cetățenii europeni într-un an. ECI consideră că autoritățile publice au investit sume uriașe în producția de vaccinuri, însă s-au înregistrat întârzieri de livrări  (Pfizer / BioNtech, AstraZeneca) și există o lipsă de control public asupra acestor produse.RTBF încearcă să deslușească problemele legate de aceste brevete.

Despre ce vorbim?

Brevetele intră sub incidența proprietății intelectuale și protejează invențiile și produsele noi, cum este cazul vaccinurilor împotriva coronavirusului. Prin urmare, giganții farmaceutici trebuie să depună cererea de brevet la un organism –  în Europa acesta este Oficiul European de Brevete, situat în München. “Perioada între solicitarea și aprobarea unui brevet durează în UE aproximativ 18 luni. Suntem în această perioadă de tranziție”, explică Andree Puttermans, profesor de drept la Universitatea liberă din Bruxelles(ULB).

Sunt brevetele publice?

Odată ce o cerere de brevetabilitate este aprobată, brevetele sunt publice, nu neapărat un secret atent păzit. Și acesta este unul dintre punctele de confuzie: în realitate, problema nu este  publicarea brevetelor, ci mai degrabă exploatarea lor de către terți. Odată publicate, brevetele beneficiază de „exclusivitate” pe o perioadă maximă de 20 de ani. Ulterior, invențiile ar trebui să intre în domeniul binelui public.  Această exclusivitate nu este gratuită: “este scumpă și trebuie plătită anual, din ce în ce mai scump de la an la an”, spune Puttermans. În plus, se plătește în fiecare stat în care vor fi comercializate vaccinurile. Dar profiturile generate de comercializarea dozelor vor acoperi sigur aceste cheltuieli: gigantul Pfizer a anunțat că vânzările vacinului său vor aduce 15 miliarde de dolari în 2021.

Cum rămâne cu monopolul și licențele?

Scopul existenței brevetelor este protejarea invenției și împiedicarea reproducerii acesteia fără autorizarea inventatorului. Dar, pe de altă parte, menținerea acestor brevete poate duce la un monopol asupra exploatării și la perpetuarea unor prețuri ridicate. Dacă nimănui nu i se permite să producă vaccinul, capacitățile de producție sunt reduse, iar prețul este stabilit de oricine are monopolul. Cu toate acestea, există flexibilitate(teoretic) în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului(OMC) pentru situații de criză de sănătate. Ideea este a permite țărilor să utililizeze așa numitele „licențe obligatorii”. De exemplu, dacă un laborator belgian este capabil să producă vaccinul, dar nu are o licență, statul ar putea solicita o licență obligatorie. Brevetul continuă să existe și o companie, precum Pfizer, are libertatea de a încheia contracte cu cine vrea, dar ar avea obligația să lucreze cu laboratorul respectiv la un „preț rezonabil”, precizează profesorul de la ULB. Demersul este nerealist: companiile farmaceutice sunt puternice și pot negocia după bunul plac și în câștig –  în fond ele stabilesc condițiile de producere și utilizare pentru vaccinurile lor. Mai multe state solicită recurgerea la această flexibilitate, Africa de Sud, India, Pakistan, Kenya, Mozambic, Bolivia, Venezuela sau Egipt, dar această “ridicare” a brevetului este greu de implementat – o decizie în acest sens ar putea fi luată de OMC în 11 martie. Comisia Europeană se opune licențelor obligatorii, nu are competența de a le elibera și vede soluția în contractele de licențiere voluntare. Un scenariu care ar depinde de statele membre, dar puțin credibil din partea giganților Big Pharma.