Ridicarea brevetelor vaccinurilor, o telenovelă nesfârșită

Ridicarea temporară a protecției drepturilor de proprietate intelectuală pentru vaccinurile împotriva Covid-19 este o dezbatere care, la mai bine de un an de la punerea pe piață a primelor doze, nu a fost încă decisă.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 41 de țări încă nu au reușit să imunizeze 10% din populația lor, în timp ce 98 de țări nu au ajuns la 40% vaccinare, un contrast puternic cu națiunile occidentale unde acoperirea vaccinală ajunge uneori la 80%.

Cu toate acestea, miliarde de doze de vaccin au fost produse anul trecut. Însă diferitele mecanisme de redistribuire, precum dispozitivul Covax (mai puțin de 10% din dozele administrate la nivel mondial), instituite de OMS pentru a asigura vaccinarea în țările cu venituri mici, au funcționat anevoios.

De la sfârșitul anului 2020, Africa de Sud și India au propus Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) să suspende drepturile de proprietate intelectuală pentru tratamente și vaccinuri împotriva Covid-19. Multe ONG-uri și țări, inclusiv Statele Unite, au urmat exemplul.

Susținătorii ridicării brevetelor pledează pentru o renunțare la acordurile OMC privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (sau TRIPS), permițând suspendarea monopolurilor de 20 de ani conferite de brevete.

Dacă s-ar aplica această scutire, companiile farmaceutice ar trebui să lase alți producători să producă vaccinuri, fără ca aceștia să fie obligați să le plătească drepturi.

Discuții sterile

Dar în mai bine de un an, discuțiile a avansat cu greu. Subiectul a revenit pe ordinea de zi a conferinței ministeriale OMC din noiembrie, întâlnire amânată –ironic – din cauza variantei Omicron.

În general, dezvoltarea unui nou medicament sau vaccin, de la concept la piață, durează 10 ani și necesită investiții în jur de un miliard de euro. În mod tradițional, brevetul este deci garantul interesului unei companii de a-și asuma riscuri.

Laboratoarele susțin că brevetele nu sunt cel mai important factor de acces inegal la vaccinuri. Materiile prime în tensiune, aprovizionarea și  dificultățile tehnologice sunt principalele puncte menționate.

În plus, fiecare vaccin este rezultatul mai multor brevete,  precum ARN-ul mesager, cu tehnologii și tehnici de producție utilizate și în alte domenii decât lupta împotriva Covid, și care sunt deținute de alte organizații decât Moderna sau Pfizer-BioNTech.

Conform acordurilor OMC, există o licență obligatorie, care face posibilă utilizarea unui brevet de către autoritățile publice fără autorizația proprietarului acestuia. Un sistem care plănuiește să compenseze grupul de la origine. „În acest context, nu este o expropriere, ci o închiriere forțată”, explică Yann Basire, directorul Centrului de Studii Internaționale pentru Drepturile de Proprietate Intelectuală.

Există și mecanismul licențelor voluntare. Pentru vaccinurile Covid, anumite laboratoare precum Novavax au acordat astfel licențe Covax pentru ca vaccinul lor să poată fi produs de alții.

Dar toate aceste licențe se bazează pe bunăvoința producătorilor.

În cele din urmă, se pune problema fezabilității. Chiar și admitând că există o derogare la brevete, ar necesita și o ridicare a informațiilor confidențiale pentru secretele tehnologice ale marilor companii, dar și dereglarea unui sistem comercial bazat pe profit.

Un lucru e sigur: devierea dozelor departe de țările cu rate de vaccinare foarte scăzute are toate șansele să prelungească pandemia, mai degrabă decât să o oprească.