Pașapoartele Covid: protecție sau coșmar etic?

Deși documente similare sunt în vigoare pentru boli precum poliomielită și febră galbenă, un sistem propus de pașapoarte de vacccinare Covid ridică îngrijorarea că va împiedica o mare parte a populației lumii să călătorească – și în unele țări, chiar și să lucreze.

Dr. Anita Ho, profesor de bioetică la Universitatea California din San Francisco, a declarat pentru The National că un pașaport al  vaccinului va „perpetua inechitățile interne și globale, mai ales în condițiile în care nu toate țările își primesc vaccinarea, în special cele cu venituri mici și medii ”. În Bahrain a fost adoptat pașaportul digital pentru vaccinul Covid-19 , iar programe similare în Danemarca și Suedia sunt așteptate să fie lansate în curând. Israelul emite deja un „green pass”, deținătorii obținând acces exclusiv la săli de sport, hoteluri, teatre și concerte. Țările spun că le va ajuta să ușureze un blocaj strict, să dezghețe economiile și să revină la normalitate. „Va fi pașaportul suplimentar pe care îl veți putea avea pe telefonul dvs. mobil, care documentează că ați fost vaccinat”, a declarat ministrul danez de finanțe, Morten Boedskov. Ministrul de externe al Spaniei, Arancha Gonzalez, vorbește de  „un element foarte important pentru a garanta o revenire sigură la mobilitate”.Când vine vorba în special de călătorii, se așteaptă ca unele companii aeriene și destinații turistice să înceapă să îl solicite, iar directorul executiv al Virgin Atlantic, Shai Weiss, susține în mod deschis un pașaport de vaccin.

Cum rămâne cu inechitatea vaccinurilor și drepturile omului?

Unii experți au spus însă că aceste tipuri de pașapoarte ar putea avea implicații de anvergură pentru drepturile omului. Experiența israeliană este un exemplu în care pașapoartele Covid ar putea restricționa aceste drepturi celor care nu au vrut sau nu au avut ocazia de a primi inocularea. Palestinienii nu au acces la aceleași vaccinuri  care au fost administrate populației israeliene, deci nu pot folosi serviciile oferite celor cu „permisul verde”. Pandemia agravează inechitățile globale –  țările bogate au cumpărat mai multe doze decât au nevoie, lăsând neprotejați lucrătorii din sănătate din Africa, de exemplu. “Mai mult de jumătate din vaccinurile Covid-19 care au fost achiziționate până acum se îndreaptă către țările bogate – 16 la sută din populația lumii”, a declarat Andrea Taylor, director adjunct în cadrul Duke Global Health Innovation Center din SUA, care urmărește câte doze de vaccin a comandat fiecare țară. Rezultatul este că statele bogate precum SUA și Marea Britanie și-au vaccinat deja cele mai vulnerabile populații și proiectează că vor avea suficient vaccin pentru a acoperi populația adultă generală în următoarele șase luni. Între timp, peste 100 de țări nu au primit dozele necesare. Deși Pfizer s-a oferit să furnizeze 50 de milioane de unități din vaccinul său pentru 1,3 miliarde de oameni din Africa, Moderna nu a alocat niciuna. “Autoritățile naționale și operatorii de turism nu ar trebui să introducă cerințe de dovadă a vaccinării Covid-19 pentru călătorii internaționale ca o condiție pentru plecare sau intrare. Acest lucru se datorează faptului că eficacitatea vaccinurilor în prevenirea transmiterii Covid-19 nu este încă clară, iar oferta globală de vaccinuri este limitată”, a subliniat medicul Margaret Harris, o purtătoare de cuvânt a OMS. Facilitatea de acces global la vaccin Covid-19, Covax, a fost înființată pentru a împărți vaccinurile în mod echitabil în întreaga lume, dar nu are nicio autoritate legală pentru a ordona guvernelor să împartă dozele lor excedentare. Inegalitatea vaccinurilor există chiar și în țările dezvoltate. Comisia pentru Egalitate și Drepturile Omului din Marea Britanie a declarat că certificatele de vaccin ar putea duce la „discriminare ilegală”.„În explorarea utilizării pașapoartelor de vaccin pentru a călători, a merge la serviciu, a se bucura de activități sociale și a accesa servicii esențiale, trebuie luate în considerare în detaliu aspectele legate de egalitate și drepturile omului. Există riscul discriminării ilegale dacă acest lucru nu este analizat pe deplin.”