S-a vorbit și se vorbește încă despre un număr mult prea mare de conspiraționiști, anti vaxxeri și fake news-uri. Toate la un loc decredibilizând eforturile uriașe la nivel planetar pentru a reintra în normalitate, ni se spune. De unde vine acest pandemiscepticism și cum a fost el provocat, întreținut și amplificat? Răspunsurile vin chiar de la începutul pandemiei, când s-a început cursa nebună pentru producerea unui vaccin.
Când vorbim despre fake news-uri trebuie să ne întoarcem la momentul zero al pandemiei Covid, când imaginile cu chinezii prăbușindu-se pe stradă, secerați de noul coronavirus, au ajuns virale pe întreg mapamondul. Brusc, atunci, a urmat un lockdown pe toate continentele, în încercarea disperată de a ne salva de un virus ucigaș.
Foarte repede însă s-a constatat că virusul ucigaș nu afecta decât maximum 15% din populație și în doar 5% dintre cazurile spitalizate exista riscul de deces, în rest dominanți erau asimptomaticii. Cum s-au gestionat cazurile bolnavilor prin unitățile sanitare a ținut apoi de fiecare stat, în funcție de nivelul de dezvoltare al sistemului de sănătate, de competența medicilor, dar, mai ales, de scopul urmărit. Lăsând la o parte aceste lucruri, cel mai important aspect, care a subminat grav credibilitatea pandemică, a fost vaccinul.
Prin martie 2020, prof.dr. Virgil Păunescu anunța că tehnologia pentru vaccinul anti-cancer, pe care o folosea deja în cercetare, poate fi adaptată foarte ușor la vaccinul anti-Covid românesc, care ar fi stimulat imunitatea celulară, țintit pe noul coronavirus. În entuziasmul său, prof. dr. Virgil Păunescu a făcut publice cercetările de la Oncogen de până în acel moment, aproape în integralitate, crezând că și celelalte state vor face la fel. La cum se anunțase a fi pandemia secolului, era firesc să gândească așa, că toți cercetătorii din toată lumea își vor uni forțele și vor scoate rapid cel mai eficient și sigur vaccin, care ar fi oprit pandemia.
Nimic din firescul lucrurilor
Șocul prof. dr. Virgil Păunescu a venit relativ repede, când a început să primească oferte de colaborare pe ușa din dos și, puțin mai târziu, și o avalanșă de mailuri de la cercetătorii germani de la Universitatea Tubingen, care se jurau că și ei au avut aceeași idee, cu puțin timp înainte ca Oncogen să-și facă publice rezultatele. Atunci și-a dat seama și prof.dr. Virgil Păunescu de faptul că acea cursă pentru producerea unui vaccin se transformase într-o simplă afacere, este adevărat, pe bani foarte mulți. Eu cred că de aici s-a stricat totul. Dacă ar fi fost o urgență mondială, o pandemie cu un virus mortal, scăpat de sub orice fel de control ar fi trebuit ca toate guvernele, din toate țările și de pe toate continentele să-și unească forțele pentru a produce un singur vaccin, care să aibă proprietățile unui vaccin adevărat și să producă o imunitate de nezdruncinat, nu infectări în masă și doar o reducere a spitalizărilor pe o perioadă de trei luni, prelungind la nesfârșit pandemia. Apoi, la scurtă vreme, a început dominația ilogicului și iraționalului în absolut toate măsurile care s-au luat.
Tratamentele, îngropate rând pe rând
Hidroxiclorochina, ivermectina, favipiravirul, arbidolul, toate tratamente care au dat rezultate semnificative, au fost îngropate și sabotate rând pe rând. La doi ani de la declararea pandemiei niciun tratament nu a fost validat ”științific”, adică nu a fost oficializat de guverne ca fiind vindecător de Covid. Nici măcar cele de ultimă generație, cum sunt anticorpii monoclonali, nu au intrat în tratamentul uzual. Singura soluție, repetată în cor de toate autoritățile din lume, era și este vaccinarea. O vaccinare care s-a demonstrat a fi un eșec de proporții. Oamenii de știință au spus la un moment dat că ori vaccinezi într-un timp scurt toată populația globului, ori o lași baltă, că riști apariția unor tulpini periculoase. Ursula von UE țipă ca din gură de șarpe că țările din Europa trebuie toate vaccinate complet pentru a scăpa de pandemie. Iar când o variantă de prin India și alta de prin Africa de Sud au pătruns lejer în protejata Europă, totul s-a năruit și ne-am trezit că o luăm de la capăt. Până când?