AcasăCORONAVIRUSObligativitatea vaccinării, între etică, recompense și constrângeri

Obligativitatea vaccinării, între etică, recompense și constrângeri

Guvernele din întreaga lume se îndreaptă către impunerea obligativității vaccinării anti-Covid. Și de fapt nu știu cum să reformuleze această decizie pentru a nu se contrazice cu principiile drepturilor omului.

Cel mai recent val Covid-19 face ravagii în Europa. Autoritățile înăspresc din nou restricțiile, mai ales pentru nevaccinați. Austria este prima țară europeană care a impus vaccinul obligatoriu pentru întreaga sa populație, dar nu este prima națiune din lume care face acest lucru.

Indonezia, Turkmenistan, Arabia Saudită și micul stat insular Micronezia au introdus toate măsuri similare.  Germania ar putea fi următoarea țară care urmează exemplul, mai mulți parlamentari cerând deschis introducerea vaccinării obligatorii.

Julian Săvulescu, directorul Centrului  pentru Etică și Practică al Universitatii Oxford, a declarat pentru CNBC că principalul motiv pentru implementarea măsurilor coercitive în timpul pandemiei a fost “prevenirea vătămării altor persoane”. Dar, “trebuie indeplinite conditii etice pentru a justifica obligativitatea vaccinării și folosirea măștilor”.

„În primul rând, sunt necesare date pentru a defini o urgență gravă care pune în pericol atât persoanele vaccinate, cât și pe cele care refuză vaccinarea. În al doilea rând, trebuie demonstrat cât de sigure și eficiente sunt restricțiile și obligativitățile în raport cu restrângerea libertății oamenilor. Și, în sfârșit, nivelul de constrângere trebuie să fie proporțional cu nivelul de risc și cu siguranța și eficacitatea intervenției”.

În opinia lui Săvulescu, obligativitatea vaccinurilor anti-Covid nu îndeplinește aceste cerințe, deoarece imunizările nu sunt 100% eficiente în reducerea transmiterii virusului și nu oferă un nivel suplimentar de protecție care să justifice un nivel atât de extrem de constrângere.

Vivek Cherian, medic la Amita Health, a fost de acord că, pentru a fi justificat din punct de vedere etic, beneficiul general al unui mandat de vaccin trebuie să depășească riscul implicat.

Coerciție vs. stimulare

Cercetările alternative susțin că stimulentele financiare ar putea fi utile în încurajarea imunizării. De exemplu, schema de loterie „Vax-a-Million” din Ohio,SUA, oferă vaccinaților premii de un milion de dolari. Ulterior, New York și Maryland au lansat programe similare, dar  un studiu realizat de Școala de Medicină a Universității din Boston nu a găsit nicio dovadă că stimulentul loteriei a îngroșat cozile la punctele de vaccinare. Un alt studiu din Suedia, publicat luna trecută, a arătat că recompensele financiare au  crescut gradul de vaccinare cu  doar 4%.

Pentru Săvulescu, aceste recompense sunt mai puțin eficiente, depind de capacitatea de a le aplica și de nivelul de înțelegere a oamenilor, “dar este de preferat să începem cu stimulente, decât să trecem direct la constrângere.”

“Tacticile de stimulare și de constrângere nu sunt o soluție”, a adăugat Cherian. Cei care sunt în sprijinul sănătății publice vor fi dispuși să primească vaccinul, indiferent de consecințe sau recompense. Cu toate acestea, pentru persoanele care, din orice motiv, se opun vaccinării, politicile coercitive pot avea de fapt efectul opus și îi pot face pe acești indivizi și mai neîncrezători în vaccinurile pe care cineva încearcă să le impună.

author avatar
Radu Jacotă Redactor