După o vară de speranță, Europa se îndreaptă spre o iarnă tragică. Visul de a ține sub control pandemia cu sacrificii limitate a dispărut. Guvernele se pregătesc pentru o nouă rundă de măsuri de izolare.
Anglia se confruntă cu o lună de restricții de blocare la nivel național de joi, după ce Boris Johnson a detaliat noi planuri în încercarea de a combate coronavirusul. Irlanda a pregătit calea în urmă cu o săptămână, impunând un blocaj național, menținând în același timp școlile și magazinele esențiale deschise. Franța a ordonat în mod similar închiderea, la doar câteva luni după ce președintele Emmanuel Macron a exclus categoric una. În Germania, cancelarul Angela Merkel a condus un blocaj parțial pentru luna noiembrie, unul care va pune capăt activităților de agrement. Italia a impus restricții de la ora 18:00 pentru baruri și restaurante, dar ar putea opta pentru reguli mai draconice. Pe măsură ce se apropie noile limite ale libertății personale, se pune întrebarea dacă europenii vor să le accepte așa cum au făcut-o în timpul primului val al virusului. Din Italia până în Spania, oamenii protestează în stradă împotriva impactului restricțiilor asupra securității lor financiare.
Politicienii trebuie să găsească modalități de a evita o prăbușire a coeziunii sociale. Deși liderii au promis să abordeze un al doilea val prin urmărire și blocaje localizate „inteligente”, numărul tot mai mare de decese și spitalizare nu le oferă altă opțiune decât să impună măsuri mai stricte. Chiar și Suedia, care a optat pentru o strategie relativ ușoară în timpul primului val, plănuiește acum mai multe restricții, cel puțin în unele zone. Strategia actuală în Europa diferă totuși de cea adoptată în primăvară. Guvernele, notează Bloomberg, par disperate să mențină deschise cât mai mult din economiile lor, deoarece se tem de o creștere a falimentelor, a șomajului și a deficitelor bugetare tot mai mari. Spania și Italia rezistă interdicțiilor generale privind activitățile neesențiale pe care le adoptaseră anterior. Politicienii doresc, de asemenea, să mențină școlile deschise, chiar dacă acest lucru contribuie probabil la propagarea contagiunii. Italia a revenit la învățarea la distanță pentru liceeni, dar în alte părți ale continentului nu vedem aceleași închideri pe scară largă din prima jumătate a anului.
Însă orice blocare va necesita colaborarea din partea populației. Majoritatea țărilor europene au beneficiat de niveluri excepționale de conformitate în primăvară pentru a rămâne la domiciliu. Acum, după cum arată protestele din orașe precum Roma și Barcelona, frustrarea și furia oamenilor cresc.Într-o oarecare măsură, aceasta este consecința naturală a politicilor anterioare. Blocările generalizate au fost întotdeauna o strategie imperfectă de izolare pe termen lung a virusului, deoarece șocul economic lovește puternic cetățenii.
Un val de nemulțumire
Dar guvernele europene sunt ele însele de vină pentru acest val de nemulțumire. În timpul primăverii, acestea puteau fi scuzate pentru că au fost prinse cu garda jos. Acum, această linie de apărare nu mai este valabilă. În timp ce europenii continuă să se confrunte cu lipsuri de teste și paturi de spital, mulți se întreabă ce au făcut exact politicienii pentru a se pregăti pentru sezonul mai rece. Există, de asemenea, furie că întreprinderile au fost forțate să investească în produse igienice și alte măsuri de precauție pentru sănătate, pentru a fi apoi închise din nou. Factorii de decizie politică ar fi trebuit să fie mai sinceri cu privire la incertitudinea pe termen lung legată de pandemie, decât să ridice așteptările unei reveniri rapide la normalitate.
În timp ce noile restricții acumulează tot mai multe nemulțumiri sociale, guvernele trebuie să le explice oamenilor că aceste măsuri sunt proporționale, se bazează pe avize științifice și că sectorul public își face partea pentru a limita răspândirea contagiunii. Și, mai important, liderii politici, inclusiv cei din România, trebuie să-și scoată din vocabular asigurările că “totul e sub control” sau găsirea de țapi ispășitori, când, de fapt, din declarațiile lor se simte panica și proasta gestiune și comunicare. În cele din urmă, aceștia trebuie să asigure un sprijin financiar adecvat și să-l furnizeze rapid celor care au nevoie. Europa se îndreaptă spre iarnă cu o populație speriată, dar în momentul în care frica se transformă în mânie, lucrurile scapă de sub control. Provocarea va fi găsirea unei modalități ca acest scenariu sumbru să nu se întâmple.
