Lecția holerei din Napoli

Lansarea lentă a campaniei de vaccinare anti-Covid din Italia îi face pe oameni să se simtă aproape nostalgici atunci când își aduc aminte de 1973 – anul în care Napoli s-a confruntat cu un focar potențial devastator al unei boli considerată eradicată în țările industrializate.

Napoli a fost salvat de holeră după un efort de mobilizare care a văzut aproape 80% din populația orașului – aproximativ 900.000 de oameni – vaccinată în decurs de cinci zile,  datorită parțial marinei SUA, Partidului Comunist Italian și absenței scepticismului vaccinal. Doar 24 de persoane au murit. „În Napoli, acum o jumătate de secol, am vaccinat un milion de oameni într-o săptămână. De ce mergem atât de încet acum?”, s-a întrebat fostul prim-ministru Matteo Renzi. El a numit întârzierea vaccinării o „eroare de neiertat”. Italia a administrat doar șase doze la 100 de persoane (în Marea Britanie, cifra este de 27 la 100). În ritmul actual, ținta guvernului de vaccinare a 70% din populație va fi atinsă undeva în aprilie 2024.

Învățămintele istoriei

Primele cazuri de holeră din Napoli au fost depistate în august 1973, cu vina atribuită crustaceelor ​​importate ilegal din Tunisia.Răspunsul autorităților a fost adăugarea de clor la alimentarea cu apă, interzicerea vânzării fructelor de mare și curățarea străzilor orașului. Cu toate acestea, epidemia europeană de holeră din 1911 – care a inspirat “Moartea la Veneția” a lui Thomas Mann și a provocat 6.000 de decese doar în Napoli – era încă în memoria vie. Pentru a preveni repetarea, napolitanii au cerut o campanie de vaccinare în masă. „În Napoli, frica de holeră este ancestrală, simplul cuvânt evocă panica în masă. În câteva zile, s-au format cozi uriașe în fața zecilor de centre de imunizare din clădiri publice, biserici și teatre, vaccinările având loc 12 ore pe zi. Un oraș foarte dezordonat a devenit brusc foarte ordonat”, a declarat pentru politico.eu, Paolo Cirino Pomicino, pe atunci consilier al orașului. A șasea flotă a marinei Statelor Unite,  staționată la Napoli, a jucat un rol valoros, imunizând mii de oameni care s-au prezentat la baza sa. Folosind seringi speciale, lansate pentru prima dată în războiul din Vietnam, americanii au reușit să vaccineze 30.000 de persoane în mai puțin de cinci ore, potrivit lui Francesco De Lorenzo, fost ministru al sănătății. Primarul orașului, Gerardo De Michele, care era medic, a ajutat la vaccinarea oamenilor în curtea Primăriei. Partidul Comunist de opoziție a adus, de asemenea, o contribuție importantă, înființând centre de vaccinare în cartierele loiale. O campanie eficientă, dar dificil de replicat astăzi.

Guvernul italian a dat vina pe companiile farmaceutice pentru întârzieri în distribuție și pe Comisia Europeană pentru încheierea de contracte ineficiente. Dar deficiențele de aprovizionare nu pot explica pe deplin întârzierile:  80% din dozele de vaccin Oxford / AstraZeneca care au ajuns în Italia, nu au fost utilizate. Vineri, după ce cazurile au crescut la 2.000 pe zi în  Campania(cu Napoli capitală), președintele regional Vincenzo De Luca a ordonat închiderea școlilor. El s-a angajat să vaccineze 4 milioane din cei 5 milioane de oameni din Campania până în iulie, dar a avertizat că va fi nevoie de “un miracol” pentru a finaliza campania. Napolitanilor le place să sublinieze că ultimul caz de holeră a fost diagnosticat la 19 septembrie 1973, de sărbătoarea sfântului San Gennaro, patronul orașului, când credincioșii se roagă ca  sângele uscat al martirului din secolul al IV-lea să se lichefieze. Minunea nu s-a întâmplat atunci, dar ceremonia are loc de trei ori pe an – mai, septembrie și decembrie – iar astăzi italienii probabil așteaptă un nou miracol.