Forța de muncă din China e ieftină și la dispoziția tuturor, companiile europene și-au mutat producția acolo, iar astăzi trag ponoasele: pandemia coronavirusului a evidențiat brutal dependența Europei de Asia, în special China și India, pentru producerea de echipamente și dispozitive medicale (de exemplu, gel hidroalcoolic, măști și respiratori de resuscitare), precum și ingredientele active care sunt componente cheie ale medicamentelor utilizate frecvent.
„În timp ce, în anii 1980 şi 1990, aproximativ 60% din toate ingredientele active erau de origine europeană, situaţia a fost răsturnată complet din 2010, China şi India reprezentând acum până la 60% din producţia totală. Criza a fost ca o alarmă pentru guvernele europene şi societatea europeană în ceea ce priveşte nevoia urgentă de a diminua dependenţa economică şi medicală de restul lumii”, arată o analiză realizată de Saxo Bank.
Emmanuel Macron a cerut „suveranitate europeană și națională” și „independență deplină” pentru anumite părți ale piețelor medicale. Alții, cu siguranță inspirați de stimulentele financiare ale Japoniei de a muta producția companiilor japoneze din China, au mers mai departe cu această idee și au solicitat o politică industrială europeană care să urmărească relocarea cât mai multor activități economice în Europa. În teorie, ideea e atrăgătoare, dar întrebarea este dacă Europa are mijloacele de a-și realiza ambițiile, dacă este dispusă să producă bunuri acasă și mai ales dacă corporațiile sunt de acord să-și astâmpere foamea de profit cu oride preț.
Europenii vând mai mult în străinătate decât cumpără, regimul comercial deschis al UE este, prin urmare, marcat de o puternică dependenţă de exporturi. Comerţul din zona euro se caracterizează printr-un excedent masiv, în mare parte datorită Germaniei care a atins 338 de miliarde euro în perioada de 12 luni până în martie 2020, ceea ce reprezintă aproximativ 2,8% din PIB-ul din zona euro. Acesta este al doilea cel mai mare excedent comercial din lume, după China. Chiar dacă Europa poate recăpăta autonomia, relocarea este departe de soluția miracol pe care mulți o pretind a fi. Cel puțin, necesită resurse, abilități, leadership și o toleranță la costuri mai mari – și asta nu are în vedere nici măcar potențialele represalii din China.
Presupune că țările gazdă au forța de muncă și cunoștințele necesare, ceea ce nu este întotdeauna cazul pentru fabricarea multor produse și bunuri. Analiștii Saxo Bank spun că pachetul alocat pentru a reduce dependența UE de comerțul exterior ar reprezenta, în cel mai bun caz, 0,08% din PIB-ul UE pe an. Concluzia: ambiția UE de a deveni mai autonomă nu înseamnă altceva decât un șir de promisiuni deșarte.