Diplomația vaccinului în Balcani, în umbra Chinei

În ultimul an, președintele sârb Aleksandar Vucic s-a prezentat adesea pe aeroportul Nikola Tesla din Belgrad pentru a întâmpina livrări de măști, echipamente medicale și vaccinuri din China. Până în prezent, Serbia a primit transporturi în valoare de  milioane de euro și două milioane de doze de vaccin Sinopharm. Acest lucru a permis țării  să avanseze cu impulsul său de vaccinare și a plasat-o printre cei mai buni campioni ai imunizării, alături de Israel, Regatul Unit și Emiratele Arabe Unite.

De asemenea, a permis guvernului sârb să trimită vaccinuri către alte țări din Balcanii de Vest, întrucât regiunea s-a străduit să-și asigure stocurile pe fondul luptei globale a vaccinurilor. Vucic a aprovizionat cu Sinopharm capitala bosniacă Sarajevo, Macedonia de Nord, Muntenegru și părți cu majoritate sârbă din Kosovo. Primul lot de Sinopharm a ajuns în Serbia pe 16 ianuarie, mai repede decât în ​​numeroși parteneri africani și latino-americani cărora gigantul asiatic le promisese o lansare timpurie. Alte  câteva transporturi de vaccin Sputnik V din Rusia, au permis Serbiei să înceapă campania de vaccinare. Până la jumătatea lunii martie, guvernul anunțase că aproximativ 2 milioane de sârbi dintr-o populație de 7 milioane au primit cel puțin o doză de vaccin anti-Covid. Balcanii de Vest au fost în mare parte părăsiți de UE, care se lupta să găsească o soluție la deficitul enorm al livrărilor de vaccin AstraZeneca și nu și-a îndeplinit promisiunile de a ajuta regiunea în procurarea vaccinurilor. Pe 16 februarie, Serbia a trimis 2.000 de doze în Muntenegru. Deși au existat tensiuni între Belgrad și Podgorica în ultimii ani, noul guvern muntenegrean a acceptat cu bucurie transportul.Vucic a mai a trimis 2.000 de doze către Republica Srpska, entitatea majoritară sârbă din Bosnia și Herțegovina. La 14 februarie, președintele sârb i-a livrat personal 4.680 de doze prim-ministrului nord-macedonean Zoran Zaev la graniță, deoarece Macedonia de Nord aștepta un transport din Bulgaria, care nu a venit niciodată.

Costul „succesului vaccinului”

Deși poate părea că relația specială a Serbiei cu China dă roade, diplomația medicală chineză are costuri ascunse. În timp ce Vucic poate încerca să proiecteze imaginea unui diplomat înalt calificat pentru a obține beneficii maxime pentru țara sa, întrebările persistă despre ce preț ar trebui să plătească Serbia pentru „succesul său în vaccinare”. Guvernul sârb a păstrat tăcerea cu privire la detaliile contractelor sale de vaccinare, la fel ca și guvernele occidentale. Există însă o îngrijorare din ce în ce mai mare că țara poate suporta costuri neașteptate. Unele rapoarte au legat livrarea rapidă a vaccinurilor de un contract public recent de construire a infrastructurii de canalizare, tratare  și depozit de deșeuri în zeci de municipalități din Serbia, pe care China Road and Bridge Corporation (CRBC) le-a asigurat. Deși nu au fost descoperite dovezi care să demonstreze că există o astfel de legătură, a existat puțină transparență cu privire la modul în care a fost încheiat acest acord de 3,2 miliarde de euro. Detaliile unui alt contract – de a construi o nouă fabrică care ar produce vaccinul Sinopharm din China – nu au fost, de asemenea, publicate.

De asemenea, Muntenegru încheiat un acord cu CRBC pentru un proiect imens de autostradă – China deține 25% din acesta. Investițiile chineze par o binecuvântare mixtă pentru țările balcanice, comentează Al Jazeera, dar astfel de afaceri au enervat companiile locale care denunță subminarea concurenței și eludarea regulilor oficiale pentru licitații. Firmele din China implementează proiecte folosind împrumuturi de la bănci chineze. Așadar, în timp ce Serbia a reușit să încheie astfel de acorduri, datoria sa continuă să crească într-un ritm rapid. În ultimii 10 ani, datoria Serbiei față de China a crescut de zece ori la 1,1 miliarde de euro, în timp ce deficitul său comercial a depășit 2 miliarde de euro.În afară de capcanele datoriilor și de dependența economică, o creștere a pârghiei chineze poate pune piedici integrării Serbiei în Uniunea Europeană.