De ce se multiplică variantele coronavirusului?

Cum pot apărea atât de repede trei tulpini noi de coronavirus, care îi îngrijorează pe toți oamenii de știință, când Sars-Cov-2 călătorește în lume de aproape un an? 

„Aceste trei variante nu au apărut cu adevărat în același timp, ci doar au primit multă atenție în mass-media în ultima vreme”, explică Björn Meyer, virolog la Institutul Pasteur. Varianta 501.V1 a fost observată în Marea Britanie la începutul lunii septembrie. La mijlocul lunii octombrie, o alta, 501.V2, a fost secvențiată în Africa de Sud. În cele din urmă, 501.V3, o variantă originară din Brazilia, a fost descoperită mai recent, în decembrie. Nu există încă certitudini științifice, dar cercetătorii au explorat piste mai mult sau mai puțin serioase asupra originii acestor tulpini de coronavirus, notează HuffPost. “Prin selecție naturală, aceste mutații prevalează împotriva versiunilor mai clasice ale coronavirusului, deoarece supraviețuiesc mai bine. Aceasta este temerea cercetătorilor pentru cele trei variante: britanică (V1), sud-africană (V2) și braziliană (V3). Cu toate acestea, cele trei sunt foarte diferite unele de altele. Aceasta se numește evoluție divergentă, ceea ce înseamnă că rezultatul final este același, de exemplu că virusul este mai transmisibil sau că scapă de sistemul imunitar, dar modul de a face acest lucru este diferit. În mod normal, o mutație apare la o persoană, apoi este transmisă alteia, apoi treptat apare o nouă mutație, pe lângă cea anterioară.

Pacientul imunocompromis

Aceste trei variante nu corespund modelului clasic care poate fi urmărit prin secvențiere. Se pare că acest proces de mutație a apărut la un singur pacient imunocompromis. La unii oameni, din cauza unei boli sau a unei probleme genetice, sistemul imunitar nu funcționează normal. De obicei, Sars-Cov2 este în cele din urmă distrus de anticorpii noștri în decurs de una până la două săptămâni. Dar la unii pacienți, poate rămâne mai mult timp, oferindu-i timp să mute de mai multe ori, precizează Meyer. Este practic imposibil de știut cu siguranță dacă așa s-a întâmplat cu cele trei noi variante. Dar câteva studii recente raportează pacienți imunocompromiși infectați cu Sars-Cov2 timp de săptămâni. Într-un studiu publicat în octombrie, cercetătorii menționează cazul unei persoane infectate timp de cel puțin 119 zile, acumulând o duzină de mutații – din fericire fără a îmbunătăți biologia virusului. Într-un alt studiu  –  începutul lunii decembrie –  se raportează că un pacient a fost infectat timp de 150 de zile înainte de a muri. Secvențierea a arătat că virusul a mutat rapid la această persoană, în comparație cu populația generală în același timp. Probabil că nu vom putea niciodată să cunoaștem cu certitudine originea celor trei variante V1, V2 și V3. Dar aceste căi trebuie explorate și mai multe genomuri secvențiate pentru a depista mai bine noi variante mai contagioase în viitor sau chiar, ceea ce este departe de a fi dovedit pentru moment, care pot face ca vaccinurile Covid-19 să fie mai puțin eficiente.