Insula de 23 de milioane de locuitori a înregistrat aproape 500 de cazuri confirmate și doar șapte decese. Asta se întâmplă într-o țară vecină cu China, locul de naștere al Covid-19.
Mai puțin de 200 de kilometri separă insula-stat Taiwan de marea și populata Chină. Totuși, aceste două țări au cunoscut traiectorii radical diferite în ceea ce privește pandemia. Taiwanul are experiență în privința crizelor sanitare – în 2003 țara a fost afectată de epidemia SARS, iar de atunci a fost creat un “mecanism de comandă unificată” care gestionează toate domeniile-cheie din sistemul de sănătate. Taiwanul a fost una dintre primele țări care a instituit restricții, chiar înainte ca China să recunoască public severitatea virusului, inclusiv controale de sănătate pentru pasagerii care veneau din Wuhan.
Restricțiile pentru persoanele care intră pe teritoriu au fost, de asemenea, foarte timpurii. Din 21 ianuarie, când Wuhan nu era încă închis, locuitorii orașului nu mai puteau intra în Taiwan, iar cei din China continentală și Hong Kong au fost verificați în mod sistematic. La fel, generalizarea testelor a fost foarte rapidă. Înainte de apogeul epidemiei din Asia, Taiwanul a interzis exportul de măști în China. Toate companiile din acest sector au fost încurajate să crească producția, cu sprijinul armatei. S-a ajuns la o producție de 10 milioane de măști pe zi și a fost fixat un singur preț, potrivit Ouest-France. SUA, UE, Australia și Africa au importat măști din Taiwan. Autoritățile au urmărit comunicarea cu populația și au fost aplicate amenzi drastice pentru dezinformare. Pentru a izola bolnavii, Taiwanul nu a ezitat să folosească tehnologia digitală. Un fel de spionaj masiv prin urmărirea GPS a smartphone-urilor a permis poliției să controleze că persoanele aflate în carantină nu își părăsesc casele. Sancțiunea prevăzută în cazul nerespectării acestei izolări complete este de șase luni de închisoare cu o amendă de 30.000 de euro.