Pe măsură ce pandemia dispare, criza postCovid își face loc în societate. Din punct de vedere istoric, se știe că orice eveniment de acest gen a fost urmat de grave tulburări sociale. În întreaga Uniune Europeană, pandemia și blocajele sale au accelerat tendințele de automatizare a muncii și inegalitate economică. În același timp, tulburările politice au fost date deoparte, dar fără ca tensiunile care stăteau la baza lor să dispară definitiv.
Marea criză despre care vorbesc finanțiștii își arată primele semne – salarii modificate pe piața muncii, interdicții peste inderdicții impuse de autorități (cu efect direct și devastator asupra câtorva industrii), cereri de amânare a creditelor bancare (semn că nu sunt bani pentru rate). Aceasta este imaginea hemoragiei cauzate de cel mai mare șoc global văzut de la Al Doilea Război Mondial încoace. Dar, chiar și așa, facturile tot curg, s-au scumpit bunurile de larg consum, iar ajutorul acordat de autorități în 2020 a expirat; firmele (și creditorii) încep să bată la „ușile” oamenilor, unii chiar forțează intrarea (băncile), am putea spune.
Iar în momentul în care „iarna economică” va mușca din societate, așa cum se așteaptă mulți să se întâmple, cetățenii vor cântări foarte bine alegerile lor pe care le au de făcut – fie reacționează la urne (acolo unde este cazul), fie pe străzi (cum s-a întâmplat în multe orașe din Europa, în 2020). Tulburările civile au crescut în intensitate în timpul marilor crize, reamintește Fondul Monetar Internațional într-o recentă analiză. Și, cam de fiecare dată, oamenii au răbufnit la doi ani după ce a trecut amenințarea, iar adevărata criză, cea financiară, i-a lovit în plin.
Pandemia amenință să lărgească inegalitatea între semeni, astfel că drumul spre recuperare este lung și al naibii de anevoios. Accentul se pune în special pe transporturi și HoReCa, două dintre industriile cel mai tare lovite de criza postCovid; pe piață a apărut „generația Coronavirus”, una care peste câteva zile va absolvi școala incertitudinii – fără calificare, fără perspective.
De-a lungul anilor, inegalitatea economică a fost sursa multor acțiuni, unele dincolo de limitele legii (vezi revoltele populare din Franța, ale „jachetelor galbene”, și grevele din sectorul public al Greciei). Chiar dacă unele studii arată că, de exemplu, în timpul pandemiei au fost mai puține falimente decât ne-am fi așteptat sau că diferența salarială a scăzut, realitatea e alta, iar toate astea sunt un miraj. Până acum, subvențiile de urgență și protecția falimentului au ascuns costul real al pandemiei, care a închis forța de muncă slab calificată în sectoarele de servicii și producție. „Când schemele de ajutor de stat se vor încheia, atunci vom vedea impactul real”, spune José García-Montalvo, profesor la Școala de Economie din Barcelona. Iar combinația dintre inegalitatea socială și pierderea veniturilor poate fi o bombă nucleară detonată în economie și societate, determinând mai întâi nemulțumiri și apoi puternice tulburări sociale, se teme Rui Xu, economist la FMI, care a analizat crizele majore din trecut.
Automatizare, digitalizare și… șomaj
Pe măsură ce coronavirusul a paralizat societatea, a accelerat tendințele perturbatoare ale automatizării și digitalizării. Iar roboții le-au arătat patronilor că au un avantaj major față de oameni, care sunt predispuși la erori și mai cer și salarii; în plus, roboții sunt imuni la viruși (ăia biologici).
Întreprinderile care se pregătesc pentru următoarea pandemie (să nu uităm că Bill Gates a anunțat-o, deci e în grafic!) deja fac investiții pe termen lung în mașini. Iar serviciile digitale (tehnologia informației, Internetul lucrurilor etc) vor păstra locurile de muncă doar pentru câțiva lucrători (cei cu gulere albe).