Un virus mortal se răspândește rapid în întreaga lume. Nu se cunosc remedii pentru cei care se îmbolnăvesc cu adevărat. Oamenii de știință rămân blocați în partea de jos a unei curbe abrupte de învățare despre acest coronavirus – iar țările au căzut ca piesele de domino în închisoarea autoimpusă – și pregătesc teste cu infectare voluntară pentru un vaccin.
Aceasta este gândirea din spatele acestor teste – o tehnică controversată, dar care câștigat susținere în timpul crizei sanitare.
În ciuda pericolelor evidente, zeci de mii de oameni s-au înscris ca voluntari prin intermediul unui site web global pentru așa-numitele studii de provocare umană asupra coronavirusului.
În Marea Britanie, singura țară care le-a autorizat pentru pandemia actuală, aproximativ 50 de voluntari au făcut deja pasul.
Există „un potențial real” că studiile de provocare pot contribui la importante terapii Covid-19, a declarat Chris Chiu, responsabil pentru acest program la Imperial College London.
Aruncarea zarurilor
Astfel de studii experimentale pe voluntari nu reprezintă ceva nou în lumea medicală: s-au desfășurat începând din secolul al XVIII-lea și în cazul altor boli precum holera, febra tifoidă, sau malaria. În cazul Covid-19 nu există încă un tratament 100% eficient.
Mulți oameni au murit în numele științei – unii pentru că li s-au oferit beneficii financiare, alții pentru că erau vulnerabili sau prost informați.
Cu toate acestea, în ultimele decenii, regulile s-au înăsprit pe măsură ce s-au ridicat barierele atât pentru standardele etice, cât și pentru cele clinice.
Studiile de astăzi privind provocarea cu coronavirus duc acest tip de cercetare la un nou nivel. Virusul nou „are un potențial mai mare de boală severă decât oricare alți agenți infecțioși utilizați anterior în studiile de provocare”, explică Chris Chiu.
4500 de lire sterline pentru fiecare participant
La începutul pandemiei, Organizația Mondială a Sănătății a reunit experți pentru a evalua etica, practicitatea, fezabilitatea și siguranța testelor de provocare. Dar numai Marea Britanie și-a asumat sarcina, susținută de fonduri guvernamentale, începând cu luna ianuarie.
Un comitet etic, format din 18 oameni de știință, l-a atenționat pe premierul Boris Johnson cu privire la “un echilibru foarte complex între potențialele câștiguri medicale și prejudicii”, notează Politico.
Comitetul a luat în considerare în special două aspecte cheie: ce informații trebuie să ofere cercetătorii participanților și ce remedii ar trebui să ofere în cazul în care oamenii se îmbolnăvesc.
Criticii au susținut că testele de provocare umană au fost aprobate în timp ce pandemia era în desfășurare.
“Asta însemna că oamenii de știință începeau fără baza de cunoștințe pe care ar avea-o în mod normal împotriva unui virus cunoscut”, a declarat Andrew Catchpole, directorul hVIVO, o companie britanică care efectuează studiile din Marea Britanie.
În cele din urmă, fiecare participant a primit aproximativ 4.500 GBP în compensație. Testele din Marea Britanie folosesc tulpina originală Wuhan a virusului sintetizat de hVIVO la Londra.
Aceste teste nu au fost aprobate ca înlocuitoare pentru studii clinice de anvergură și costisitoare. Agenția Europeană a Medicamentului(EMA) și Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA(FDA) și-au arătat rezervele față de procedura infectării voluntare,motivând problemele etice și pericolul pentru sănătatea participanților.